Odată cu Duminica Vameșului și a Fariseului în Biserica Ortodoxă începe Perioada Triodului. Cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele „tria”, trei, și „odi”, odă, adică cântare în trei ode sau strofe. Denumirea aceasta este dată de Sfântul Teodor Studitul pentru că în perioada Sfântului și Marelui Post, până la Săptămâna Mare, a alcătuit un set complet de tropare, de condace și de icoase numite triode.
Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paști) și urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Triodul ține de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare, în total 10 săptămâni.
Aceste trei perioade ale anului liturgic țin cont și de întreita slujire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel perioada Octoihului scoate în evidență mai ales activitatea profetică, didactică sau învățătorească a Mântuitorului Iisus Hristos, pe când perioada Triodului se concentrează mai ales pe slujirea arhierească a Mântuitorului Iisus Hristos centrată pe pătimirea, moartea și jertfirea Sa pentru întreg neamul omenesc. Iar perioada Penticostarului rememorează demnitatea împărătească a Mântuitorului, de biruitor al morții și deschizător al Împărăției Celei Veșnice.
Triodul este nu numai perioadă liturgică a anului bisericesc, dar și o carte de cult, care cuprinde cântările, citirile și regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului.
Perioada Triodului cuprinde 3 săptămâni și 4 duminici de pregătire pentru Postul Sfintelor Paști (Duminica Vameșului și a Fariseului; a Fiului Risipitor; a Înfricoșătoarei Judecați – numită și Duminica lăsatului sec de carne; Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită și Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză) și 7 săptămâni cu 6 duminici ale Postului Mare (Duminica Ortodoxiei; a Sf. Grigorie Palama; a Sf. Cruci; a Sf. Ioan Scărarul; Duminica Sf. Maria Egipteanca și Duminica Floriilor).
Perioada Triodului s-a dezvoltat în jurul Postului pregătitor pentru Sfintele Paști. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paștilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor și postul Săptămânii Patimilor), ajungându-se la actualul Post al Paștilor, de șapte săptămâni.
În această perioadă premergătoare, Biserica ne introduce treptat în atmosfera Postului Mare, dar ne pregătește și pentru postire: săptămâna care urmează Duminicii Vameșului și Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea și vinerea nu se postește în această săptămână). Săptămâna de după Duminica Fiului Risipitor este una obișnuită, adică se postește miercurea și vinerea. După Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, se lasă sec de carne.
Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii. Cântările Triodului au fost compuse, în cea mai mare parte, după dispariția catehumenatului și ele se concentrează asupra Pocăinței. Autorii Triodului, asemenea Sfinților Părinți, ne arată consecința căderii lui Adam și a izgonirii sale din rai: moartea, iar stricăciunea și caracterul pătimaș sunt de acum legate de natura umană. „De veșmântul cel de Dumnezeu țesut m-am dezbrăcat eu, ticălosul, prin sfatul vrăjmașului, neascultând porunca Ta cea dumnezeiască, Doamne; și acum m-am îmbrăcat cu frunze de smochin și cu haine de piele”.
Postul Mare se deschide în Duminica Lasatului de brânză cu imaginea lui Adam șezând în lacrimi în fața porților raiului: „Șezut-a odinioară Adam în preajma desfătării și a plâns, iar cu mâinile bătându-și fața zicea: „Îndurăte miluiește-mă pe mine, cel căzut!”
Dacă în trecut porțile raiului au fost închise din cauza neînfrânării, dar deschise prin Cruce și Înviere, ele se deschid pentru fiecare din cei ce intră pe calea căinței și a întoarcerii în rai cântând în toate duminicile Triodului: „Ușile pocăinței deschide-mi-le mie, Dătătorule de viață, că zorește duhul meu la templul Tău cel sfânt, purtând un templu al trupului cu totul spurcat, ci ca un Îndurat curățește-l cu mila milostivirii Tale!”
Adevăratul Post este, întâi de toate, o curăție interioară: „Pentru aceasta să postim, credincioșilor, de mâncărurile cele ce strică și de patimile cele pierzătoare, ca să culegem viață din dumnezeiasca cruce. Și împreună cu tâlharul cel cu minte să ne întoarcem la patria cea dintâi”. Postul este o întoarcere la iubire, o luptă împotriva împotriva urii, a nedreptății sau a invidiei: „Postindu-ne, fraților, trupește, să ne postim și duhovnicește. Să dezlegăm toată legătura nedreptății. Să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice. Tot înscrisul nedrept să-l spargem. Să dăm flămânzilor pâine și pe săracii cei fără case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă, veniți credincioșilor să lucrăm la lumină lucrurile lui Dumnezeu; să umblăm cu chip smerit ca ziua. Toată scrisoarea nedreaptă a celui de aproape să o lepădăm de la noi, nepunându-i împiedicare spre sminteală. Să lăsăm desfătarea trupească, să creștem darurile sufletului, și să dam celor lipsiți pâine, și să ne apropiem către Hristos cu pocăință strigând: Dumnezeul nostru miluiește-ne pe noi”.
Triodul este calea pe care trebuie să o parcurgă omul pentru a se învrednici să participe la marea taină a Răstignirii şi Învierii Domnului. Înainte ca „sărbătoarea vieții” să se sfârșească și ușile cămării de nuntă să se închidă, creștinul trebuie să se grăbească pe singura cale cu putință pentru întoarcerea în rai: asceza, însoțită de căință, de lacrimi și de faptele milosteniei. În perioada Triodului, Biserica Ortodoxă ne învaţă că, pentru a ne pregăti cum se cuvine, trebuie să urmăm un drum greu, în trepte, un urcuş spiritual al fiecăruia dintre noi, la capătul căruia ne aşteaptă bucuria Învierii. În perioada Triodului putem regăsi astfel nu numai duhul Postului, ci și duhul Ortodoxiei însăși, duhul viziunii pascale asupra vieții, morții și veșniciei.