“Oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât nu le scoate la lumină păcatele…”

Sfântul Ioan Botezătorul este cel despre care Hristos Însuşi a spus că era „Făclia care arde şi luminează“ (Ioan 5, 35) şi care avea să zacă în temniţă pentru adevăr. Credinciosul, neprihănitul mărturisitor al lui Dumnezeu, l-a mâniat prin sinceritatea sa şi prin modul curajos în care osândea păcatul, pe regele depravat, care l-a lipsit de libertate, aruncându-l în temniţă, după ce mai înainte îl ascultase cu întelegere. Dar, atât timp cât Ioan nu se atinsese de persoana sa, Irod fusese în stare să-l şi laude; îndată ce cuvântul adevărului dumnezeiesc, cuvânt de foc şi de dreaptă osândă, s-a aţintit asupra vieţii sale desfrânate, Irod a devenit vrăjmaşul trimisului lui Dumnezeu.

Şi astăzi se întâmplă la fel; oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât nu le scoate la lumină păcatele. De îndată ce sufletul păcătosului se simte atins şi dat în vileag, refuzând să se pocăiască şi să se îndrepte, se va revolta, va respinge Sfânta Evanghelie, care l-a scos din părelnica împăcare cu sine, şi nu va mai accepta să i se supună.

Ioan s-a supus acelei sentinte nedrepte, deoarece va fi vazut, dincolo de arbitrarul ei, vointa lui Dumnezeu, Care a ingaduit-o ca pe o incercare. Totusi sufletul sau a fost cuprins de indoiala, ucenicii sai venind sa-I spuna aceasta lui Iisus. Dar Iisus nu punea nicicum la indoiala credinciosia Inaintemergatorului Sau; stia ca indoielile lui se vor risipi si ca, dincolo de sfarsitul scaldat in sange al vietii sale, va straluci slava cea vesnica. Stia ca Ioan era tare cu duhul si ca era preocupat, chiar si in starea in care se afla mai mult de Imparatia lui Dumnezeu decat de propria sa soarta. De aceea i-a trimis un raspuns de care Ioan era vrednic: „Duceti-va si spuneti-i lui Ioan ce ati vazut si ce ati auzit: orbii vad, schiopii umbla, leprosii se curatesc, surzii aud, mortii invie si saracilor li se binevesteste”. Iata deci semnele Imparatiei lui Dumnezeu, pe care ai venit sa o prevestesti! Iar tie, mucenicule, ce cuvant sa-ti trrimit? „Fericit este acela care nu se va poticni intru Mine!”

Domnul vede ca nu te vei supune ispitei, ca vei rabda pana la capat si de-aceea te fericeste. Dupa plecarea ucenicilor lui Ioan, Domnul continua sa vorbeasca despre el, spunand ca este „mai mult decat un proroc”, ca este cel despre care s-a scris: „Iata, Eu il trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu”.

Fericit cel ce nu cade in ispita, chiar si atunci cand nu-si vede propria-i izbavire; fericit cel caruia ii este dat sa rabde, sa sufere si la nevoie sa-si dea viata pentru adevar! Fericiti si acei smeriti ucenici, pe care Domnul ii trimite la cei aflati in stramtoare si suferinta, pentru a-i sustine si incuraja, cu cuvantul neschimbatoarei Sale iubiri!

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.