Cum i-a convins Sf. Simeon pe monahii săi să țină Postul Mare

Ne-a povestit nouă sfântul cele arătate lui despre Postul Mare și zicea că: „Pe când eram încă prunc și stăteam în locul primului meu stâlp, am auzit că nu țin oamenii sfântul post al Paștelui, ci mănâncă brânză și ouă și, cum mă miram de aceasta, a stat înaintea mea îngerul lui Dumnezeu, ținând un potir, un ied și o sabie și, luându-l, l-a junghiat înaintea mea și a scurs sângele în potir și am văzut sângele și iată era sângele închegat și brânzit ca laptele și a zis către mine: „Iată, brânza pe care o mănâncă oamenii în Sfântul și Marele Post este sângele iezilor.

Pentru aceea, cu aceste dispoziții, rânduiește obștii adunate în jurul tău ca nimeni să nu mănânce brânză sau ouă în Sfântul și Marele Post, căci acestea sunt asemenea ouălor de șarpe și de balaur, făcute din toată necurăția”.

Și venindu-și în sine, și-a amintit de Isaia Profetul care zice: „Ouă de aspidă au spart și pânză de păianjen țes și cel ce vrea să mănânce din ouăle lor, spărgându-le, a aflat vânt și înlăuntrul lor vasilisc”[1]. „Acestea am fost silit să le spun, nu fiindcă socotesc mâncărurile spurcate – zicea el. Căci cele pe care Dumnezeu le-a curățit nu trebuie nicidecum să le socotim spurcate[2], de vreme ce pentru cei ce se împărtășesc de ele cu credință sunt sfințite prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune[3].

Dar am povestit monahilor acestea spre folos, pentru ca mai vârtos să sporiți în aceste sfinte zile râvna voastră pentru sfințenie, precum i-am pregătit și pe cei ce au rămas împreună cu mine mai înainte de voi”.

Bibliografie – Viața Sfântului Simeon 166, extras din volumul: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de L. Enache, studiu introductiv de P. van den Ven, ediție îngrijită de Pr. D. Bahrim (Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1), Ed. Doxologia, Iași, 2013]