„La nimic nu-ți folosește să fii aproape de Hristos dacă nu ești aproape de El cu credința”. Duminica a IX-a după Rusalii la Mănăstirea Curchi

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este ocrotitorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26, 1-2)

În Duminica a 9-a după Rusalii (a Umblării pe mare), Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Mântuitorul Hristos întinde mâna Sa tuturor celor care privesc spre El asemenea lui Petru. Atunci când  omul încearcă singur, cu puterile lui, să meargă pe valurile vieții, se scufundă. Unul din cele mai frumoase îndemnuri ale Mântuitorului sunt cuvintele: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un lucru trebuie. (Lc.10, 41-42) Care este acest singur lucru care trebuie? Credința că Dumnezeu se îngrijește de toate pentru fiecare, că omul nu poate face nimic singur. Fără credință vom continua să ne afundăm în marea întristărilor, grijilor și tulburărilor vieții.

Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește faptul afundării lui Petru astfel: „Coborându-se Petru din corabie, a pornit-o spre Iisus. A biruit primejdia cea mare, marea, dar a fost biruit de una mai mică, vântul! Așa e omul! De multe ori reușește în fapte mari, dar e înfrânt în cele mici… La fel și Petru. Frica de furtună era încă puternică în sufletul lui, totuși a îndrăznit să pășească în apă; dar în fața bătăii vântului n-a mai putut să se țină, cu toate că era aproape de Hristos”.

Sfântul Siluan Athonitul povestește despre o întâmplare care ne arată că atunci când avem credinţă în Hristos nu ne poate înfricoşa nimic din această lume. El spune că toţi monahii erau în biserică la priveghere. El era la Psaltire. Şi a avut loc un cutremur puternic. Toată clădirea imensă a mănăstirii se mişca. Clopotele băteau singure, chiar şi clopotul cel mare bătea, deşi avea în jur de 12 tone. Din tavan şi din ziduri cădeau bucăţi de piatră. Aproape toţi monahii, şi erau sute, au rămas nemişcaţi, continuând să cânte, cu excepţia a cinci-şase, care au ieşit din biserică. „M-am temut puţin, dar m-am liniştit imediat», mărturiseşte cu smerenie Sfântul Siluan.

Evanghelia acestei duminici ne aduce aminte că fără ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos nu putem face nimic, a arătat Preasfințitul Părinte Siluan în cuvântul rostit după pericopa evanghelică. „Mai multă încredere față de Dumnezeu, mai multă nădejde în pronia Sa, mai puțină neliniște din pricina grijilor lumești care ne îneacă, iată ce cere Dumnezeu de la ucenicii și următorii Săi”, – a subliniat Ierarhul Orheiului.

După Sfânta Liturghie a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, taină care îm­­părtăşeşte cre­din­cio­­­şilor harul vindecării, al întăririi sufleteşti şi al ier­­tării de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor.

 

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *