Smerenia este calea cea mai scurtă către mântuire….
În Duminica Vameșului și a Fariseului, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pășim în această Duminică pe o cale duhovnicească cu totul aparte. Începem una dintre cele trei mari perioade liturgice ale anului bisericesc, și anume perioada Triodului. Această perioadă debutează în această duminică și se desăvârșește în Sâmbăta cea Mare, la finalul săptămânii Pătimirilor Domnului. Duminica de astăzi, care poartă numele unei pilde rostite de Mântuitorul, deschide calea celor zece săptămâni de urcuș duhovnicesc spre Taina Paștilor.
Evanghelistul Luca, singurul care o relatează parabola Vameșului și a Fariseului, menționează și motivul pentru care Mântuitorul a rostit‑o: „Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi‑i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta” (Luca 18, 9).
Doi oameni s‑au suit la templu ca să se roage. O faptă vrednică de urmat. „Dumnezeule, Îți mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig” (Lc. 18, 11‑12), sunt cuvintele pe care le spune fariseul. Iar concluzia parabolei ne spune că s‑a întors acasă fără nici un folos din rugăciunea lui.
Într‑un contrast total față de fariseu, ne este prezentat vameșul. „Acesta (vameșul) s‑a coborât la casa sa mai îndreptat decât acela (fariseul)”(Lc. 18, 13). Neîndrăznind nici ochii să și‑i ridice spre cer, bătându‑și pieptul, semn al regretului pentru păcate, abia că mai putea spune câteva cuvinte: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” O rugăciune scurtă, dar mântuitoare, căci prin ea vameșul recunoaște două lucruri: că e un om păcătos și că numai mila lui Dumnezeu îl poate ajuta, de care depinde total. „Prin smerenie, chiar dacă nu ai fapte, multe păcate ți se iartă. Iar faptele fără de smerenie nu-ți sunt de niciun folos; dimpotrivă, multe rele ne gătesc nouă faptele fără de smerenie”, ne spune Sfântul Isaac Sirul.
Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea smerenia vameşului şi, mai ales, înţelepciunea de a învăţa să ne rugăm, pentru ca rugăciunea noastră să nu se prefacă în păcat – prin mândrie, judecată aspră la adresa aproapelui, ci întru smerenie şi gând de vinovăţie să-I cerem Domnului iertarea greşelilor şi îndreptarea noastră.
