Ieşit-a semănătorul să semene sămînţa Sa (Luca 8, 5)

Pilda Semănătorului din Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii cheamă pe toţi oamenii să facă roditor cuvântul lui Dumnezeu.

Ce voieşte să ne spună pilda Semănătorului care a ieşit să-Şi semene ,,sămânţa” Sa? Ei bine, semătorul este Dumnezeu, iar sămânţa este cuvântul Său, pe care-l sădeşte în sufletele noastre întocmai cum este sădită sămânţa în pământ. Cele patru feluri de pământ, respectiv cel de lângă drum, terenul pietros, pământul spinos şi pământul cel bun reprezintă sufletele noastre, dornice şi capabile de a face roditoare Sămânţa cea sfântă în chip diferit.

Astfel, pământul de lângă drum, unde sămânţa este mult prea expusă şi de obicei este călcată în picioare, iar păsările cerului vin şi o mănâncă, reprezintă sufletele acelea care primesc cuvântul lui Dumnezeu în chip ,,pasager”, cu superficialitate ori indiferenţă şi, în plus, lumea şi diavolii le împiedică să rodească.

Terenul pietros închipuie pe aceia care, deşi într-o primă fază se bucură de cuvântul cel sfânt, primindu-l cu bună intenţie în suflet, la vreme de încercare şi ispită totuşi se ,,pierd”, pentru că nu au ,,rădăcinile” credinţei celei sănătoase şi ,,apa” învăţăturii celei mântuitoare. Terenul plin de spini reprezintă sufletele celor care, deşi primesc cuvântul Domnului, luându-se apoi cu grijile ori plăcerile acestei lumi, se arată până la urmă tot neputincioşi.

Abia în cele din urmă, ni se spune, sămânţa cade în pământ bun unde, însă, rodeşte diferit, căci nici aici aceasta nu aduce rod sută la sută. Deşi pământ bun, numai unele seminţe aduc rod deplin, căci altele rodesc, iar altele nu prea, dar nu reuşim să aducem cu toţii roadele pe care El le aşteaptă de la noi. De ce? Pentru că nu toţi suntem ,,pământul cel bun”.

Pentru că unii sunt ,,pământul de lângă drum”, stăpâniţi, adică, de indiferenţă, ori de prea multă superficialitate. Alţii sunt,,pământ pietros” Si neroditor, întâmpinând cu inimă ,,împietrită” dragostea şi învăţătura lui Dumnezeu, iar alţii sunt ,,pământ spinos” ce respinge cuvântul sfânt, pentru că nu sunt destul de curăţaţi de bălăriile păcatului.

De aceea, cred că ar trebui să ne întrebăm astăzi cu toţii: Noi ce fel de ,,pământ” suntem? Suntem pământul cel bun? Iată întrebări pe care evanghelia de astăzi ni le pune fiecăruia şi iată cum să înţelegem această parabolă! Să luăm aminte că, nu din vina Semănătorului şi nici din pricina seminţei are loc nerodirea sau puţina rodire, ci din cauza ,,pământului”, adică a omului celui ,,pământesc”, zidit din pământ, dar care nu se străduieşte îndeajuns să se înalţe de la cele pământeşti către înălţimea cuvintelor celor cereşti.

De aceea, să rugăm pe Semănătorul învăţăturii celei sfinte şi dumnezeieşti să semene şi în sufletele noastre cuvintele Lui cele de viaţă dătătoare, dar să ne ajute şi să ajungem a fi cu toţii ,,pământul cel bun” şi bine roditor, astfel încât darul Lui să nu se reverse peste noi în zadar.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca această Evanghelie a Semănătorului care seamănă cuvântul lui Dumnezeu în lume să rodească multă lumină, bunătate şi multă milostivire în sufletele tuturor, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *