Ce măreție este Dumnezeiasca Liturghie! Cât de mult cinstește Dumnezeu pe om! Vine împreună cu cetele îngerești la fiecare Dumnezeiască Liturghie și-l hrănește pe om cu Preasfântul Său Trup și Sânge! Dumnezeu ne-a dăruit totul! Ce lucru trupesc sau duhovnicesc, stricăcios sau nestricăcios, ne lipsește? Nici unul! Dacă ne dăruiește zilnic îndumnezeitorul Său Trup și Sânge, ce poate fi superior acestora? Sigur că nimic! În ce taine l-a învrednicit Dumnezeu pe omul pământesc să slujească! O, iubire cerească neprețuită! O picătură de iubire dumnezeiască este mai mult decât toată iubirea de pe pământ, trupească și lumească!
Păcatul protopărinților a fost începutul și rădăcina tuturor evenimentelor dramatice de până astăzi și de până la sfârșitul veacurilor. O singură neascultare, ca o sămânță în pântecele Evei, a zămislit și a transmis moartea trupească și sufletească neamului omenesc care s-a născut din aceasta. De unde să-și închipuie sărmana Eva că neînsemnatul gust al fructului oprit avea sa producă așa o catastrofă și așa un iad, încât să fie nevoie de „sfatul” Sfintei Treimi de a trimite o Persoană din sânul Treimii celei dătătoare de viață în lume și să sufere din partea lucrului mâinilor Sale, din partea omului, loviri, biciuiri, scuipări și tot felul de necinstiri și să fie răstignită pe Cruce ca un blestem: „Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn!” (Galateni 3, 13).
În fiecare Dumnezeiască Liturghie este actualizată pătimirea pe Cruce și Învierea cea aducătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos, dulcea noastră izbăvire, lumina sufletelor noastre întunecate prin care este curățit orice suflet păcătos. Cât de mare este iubirea lui Hristos pentru noi!
Arhimandrit Efrem Filoteitul, în Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea dumnezeieștii Liturghii, Ed. Bizantină, București, 2005