„De ce, Dumnezeule?”

O oarecare fiică duhovnicească îşi aduce aminte:

Cu câţiva ani în urmă, în oraşul în care locuiam, unei familii i s-a întâmplat ceva ciudat. Soţia, în decurs de 4-5 ani, şi-a înmormântat soţul şi pe cei trei copii ai ei. Pe o fiică a ei a căsătorit-o cu câteva luni înainte de moartea sa.

Deşi ştiam că întrebarea „De ce, Dumnezeule?”, care ieşea din lăuntrul meu, era blasfemie, totuşi o bucată de vreme am cultivat-o în mintea mea. Am mărturisit apoi acest gând al meu. Răspunsul Stareţului a fost atât de simplu şi, în acelaşi timp, atât de înţelept:

– Să ştii numai un lucru, mi-a spus. Dumnezeu nu greşeşte niciodată!

Din Arhimandrit Epifanie TeodoropulosCrâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 118

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *