Fără smerenie, nici o faptă nu este „binemirositoare”. Este ca şi cum am zice: nici o mâncare nu este gustoasă dacă nu-i pui sare! Dacă nu pui smerenie, nici o lucrare de a ta, mică sau mare, nu are har. Nu are nici gust, nici mireasmă, nici frumuseţe, pentru că nu există înlăuntru ingredientele necesare, care vindecă. Mândria este otrava care le pierde pe toate şi orice ingredient necesar îl arată cu desăvârşire nefolositor. Şi aflăm despre fapte mari săvârşite de oameni care n-au avut înlăuntrul lor smerenie şi de aceea s-au arătat nefolositoare. Dumnezeu le respinge pe toate!
Smerenia adevărată şi sinceră, venită din experienţă, este veşmântul dumnezeirii. Cel care este îmbrăcat cu smerenie adevărată este îmbrăcat cu Dumnezeu.
Dacă ai smerenie, ai sfinţenie, şi dacă ai sfinţenie, eşti smerit. Domnul ne-a arătat smerenie nemărginită, iubire necuprinsă, ascultare neţărmurită. Aceste virtuţi sunt indispensabile pentru mântuirea omului!
(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere de Părintele Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 29)