Creștinii în lume

Creștinii nu se deosebesc de ceilalți oameni nici prin pământ, nici prin grai, nici prin haine; fiindcă nu locuiesc în orașe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel și nici nu duc o viață paralelă. Învățătura lor n-a fost găsită printr-o invenție sau cugetare a unor oameni curioși, nici nu promovează vreo doctrină omenească, ca alții. Locuind în cetăți grecești, ca și barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia și urmând obiceiurilor locului în ce privește hainele, regimul hranei și restul vieții, arată ca minunată și paradoxală constituția cetățeniei lor.

Locuiesc în patrii proprii, dar ca niște emigranți, iau parte la toate treburile publice ca niște cetățeni și suportă toate îndatoririle ca niște străini. Orice pământ străin le este patrie și orice patrie le este străină. Se căsătoresc ca toți, nasc prunci, dar nu-și aruncă odraslele. Stau la o masă comună, dar nu și la un pat comun. Sunt în trup, dar nu viețuiesc după trup. Petrec pe pământ, dar au cetățenia în cer. Se supun legilor hotărâte, iar prin viețile lor biruie legile. Iubesc pe toți, dar sunt prigoniți de toți. Sunt necunoscuți și condamnați. Sunt omorâți și fac vii pe alții.

Sunt săraci și îmbogățesc pe mulți; sunt lipsiți de toate și prisosesc în toate. Sunt necinstiți și se slăvesc în necinstiri. Sunt huliți și sunt îndreptați. Sunt defăimați și binecuvântează; sunt ocărâți și cinstesc pe cei ce-i ocărăsc. Fac binele și sunt pedepsiți ca niște răi; pedepsiți fiind, se bucură ca unii făcuți vii. Sunt combătuți de iudei ca fiind de altă seminție cu ei și sunt persecutați de păgâni, dar cei care-i urăsc nu ar putea spune cauza dușmăniei lor.

Sufletul în trup
Simplu spus, ceea ce este sufletul în corp, aceasta sunt creștinii în lume. Sufletul e răspândit ca o sămânță în toate membrele corpului, iar creștinii sunt răspândiți în cetățile lumii. Sufletul locuiește într-un corp, dar nu este din corp; iar creștinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nevăzut e deținut într-un trup văzut, iar creștinii sunt cunoscuți că sunt în lume, dar pietatea lor rămâne nevăzută. Carnea urăște sufletul și se războiește cu el, deși nu e cu nimic nedreptățită de el, pentru că e împiedicată să se bucure de plăceri, iar pe creștini lumea îi urăște, deși nu e cu nimic nedreptățită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor.

Sufletul iubește carnea care-l urăște și membrele lui; iar creștinii iubesc și ei pe cei ce îi urăsc pe ei. Sufletul e închis în corp, dar el ține la un loc corpul; iar creștinii sunt deținuți în arestul lumii, dar ei țin la un loc lumea.

Sufletul nemuritor locuiește într-un cort muritor; iar creștinii locuiesc și ei în corturi stricăcioase așteptând nestricăciunea în ceruri. Sufletul se face mai bun suferind cele rele în hrană și băutură, iar creștinii pedepsiți în fiecare zi se înmulțesc tot mai mult.

Într-un atât de mare rang i-a pus Dumnezeu în lume, pe care nu le este îngăduit a-l refuza.

Epistola către Diognet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.