Postul modern sau nepostirea prin postire

Ce este postul modern, sau nepostirea prin postire? V-aș ruga să fiți cu luare aminte aici la ceea ce am să vă spun în continuare! Am văzut ce este postul în Vechiul Testament și Noul Testament, am văzut ce face postul în viața noastră. Haideți să vedem ce este postul modern – nimic altceva decât un nepost și foarte mulți dintre noi putem să postim modern, adică așa zisul post modern de astăzi, țin la acest lucru și sunt convins de ceea ce vă spun – și multora poate nu vă va conveni acest lucru din societatea de astăzi. Toate marketurile sunt pline de așa zise mâcăruri de post: salam, cârnăciori, brânză, pate, etc.

Ar putea să zică cineva, și zic mulți, dar ce este rău în asta? Ba dimpotrivă, este bine, avem de mâncare și putem posti mai ușor, ce este rău în asta? Unde este răul? Nicăieri! E chiar bine! Uitați-vă unde este răul; răul este următorul: prin toate aceste mâncăruri, diavolul a desființat postul ca jertfă. Cum? Am văzut în tot Vechiul Testament și Noul Testament și în exemplele pe care le-am dat că postul este o jertfă și că nu este ușor să postești, și că nu poți să fii în post sătul ca și în perioada în care nu este post, nu se poate. Nu se poate să fim la fel de zdraveni și în putere ca și când nu suntem în post, dar suntem puternici în suflet chiar dacă în trup încet, încet poate mai slăbesc din puteri. Acesta-i postul, aceasta-i jertfa, și cine pretinde ca în post să fie la fel de sătul, (…) acela să se aștepte că nu este așa, pentru că nu putem să fim la fel de sătui mâncând o mâncare simplă de varză sau de cartofi ca și atunci când mâncăm un grătar.

E clar acest lucru! Dar ce a făcut satana? – Că postul este jertfă în primul rând. Părinții sau protopărinții noștri trebuiau să nu mănânce din acel pom, Moise și toți prooroci am văzut, n-au mâncat zile îndelungate și Dumnezeu i-a ajuta, n-au fost atunci sătui – Și ce-a făcut diavolul? Ce-i spune omului modern diavolul: Să nu postească? Nici vorbă! Ba dimpotrivă, să postească, dar nepostind. Și cum? V-aș ruga aici să vă uitați ce este scris: cum să-i lipsească creștinului de azi de la masă, și din gust și din fața ochilor timp de șase săptămâni cârnații, mezelurile, brânza, etc. Dacă nu se mai deosebește o masă de post ca aspect, ca și gust, ca aranjament de una de dulce, ce post mai este acela? Și am să vă explic puțin: Asta a spus diavolul și el lucrează printr-o societate consumistă și ultracomercială de astăzi.

Și i-a spus așa: tu creștin al acestui veac, cum să nu postești tu, dar diavolul nu-l vrea pe om jertfindu-se înaintea Lui Dumnezeu, pentru că prin jertfă înaintea lui Dumnezeu exprimi cinstire și recunoștință față de El, ori diavolul nu-l vrea pe om cinstindu-L și recunoscându-L pe Dumnezeu ca autor.

Și atunci a spus așa: e bun postul vostru, e mult, și dacă vă uitați peste an mai mult de jumătate din zile sunt de post. (…) Trebuie să postiți, cum să nu, sunteți creștini, dar vreau să îți spun ție cum șase săptămâni din gustul tău să dispară gustul de cârnați, cremvuști, de mezeluri, de brânză, ș.a.m.d. Cum? Nu se poate asta! Și atunci, uite ce am inventat eu(adică diavolul), să postești, dar în fiecare zi tu te saturi și același gust ca și din timpul perioadei de dulce, din fața ta din farfuria ta, nu mai dispare imaginea aceea încărcată de toate bunătățile, cel puțin așa cum le credem bunătăți diversificate. Nu se poate șase săptămâni să ai în fața ta numai cartofi și varză, și dulceață ș.a.m.d. Nu se poate! Acesta e un om perimat, sau nu ești un om modern, ești un om învechit, dacă voi așa gândiți postul, nu mai sunteți în pas cu lumea de astăzi. Și ce a făcut omul? Postește așa! Și dacă te duci la o masă festivă, și sunt multe mese festive și în biserică; și cine aude acum, trebuie să aplice acest lucru. Nu mai deosebești o masă de dulce oficilă de o masă de post. (…) Și astfel a dispărut postul ca jertfă. (…)

Acesta nu este post! Nu așa au postit moșii și strămoșii noștri. Postul înseamnă renunțare, jertfă, osteneală, efort, luptă cu lăcomia, cu îmbuibarea, într-un cuvânt toată ispita mâncărurilor. (…) Nu se întâmplă absolut nimic dacă nu mâncăm mai mult. (…) Moșii și strămoșii noștrii spălau cu leșie vasele și oalele, după ce că nu aveau cu ce să le spele pentru că erau săraci, și dările erau multe, (…) pentru ei acesta era un act liturgic. (…) Pentru ca să rupă orice urmă, orice legătură cu trecutul de dulce ei spuneau: spălăm și vasele ca să nu fie unsoare sau grăsime acolo în ele – așa se pregăteau ei de post. Și cât de săraci erau? Sărăcia lor era adevăratul post. Dar ei știau că este o perioadă specială în viața lor.

Postul modern de astăzi (…) nu este un post ci un surogat de post, și în felul acesta în loc să ne detoxifiem organismul îl otrăvim și mai mult având în vedere și compoziția chimică a unor astfel de mâncăruri. Așa au fost moșii și strămoșii noștri? N-au postit așa! Și atunci noi spunem că suntem moderni și că avem un post modern comparativ cu ei. Ei au fost în trecut, au fost înapoiați. N-au fost înapoiați în cele ale sufletului. Noi am ajuns azi mai rău, modernii de astăzi, dincolo de înapoiații de ieri. Fugiți, este sfatul meu, de un astfel de post și de o astfel de postire (modernă). (…) Veți vedea și trupește beneficiile postului, binefacerile postului, cât de bine vă veți simți la Paști și din acest punct de vedere. Iar cine postește astăzi spunând: postesc că o să slăbesc, e numai bine, fac și eu o dietă și voi arăta la Paști mai bine. Acela nu postește! E absolut clar că acela nu postește! De ce? Pentru că nu asociază postul cu actul de jertfă și de cult adresat lui Dumnezeu, nu pune pe Dumnezeu în post ci îl socotește o dietă. Acela nu e post! (…)

Suntem foarte ocupați dimineața n-avem timp să bem cafeaua, să luăm micul dejun, ne trezim la ora treisprezece fără zece, spunem: uite n-am mâncat! Dar mai stau zece minute că am și ajunat. Nu, n-ai ajunat deloc, absolut deloc. (…) Zic o rugăciune și am ajunat până la amiază. N-ai ajunat până la amiază! Întâmplarea te-a adus acolo. Ai ajunat până la amiază (când) însoțind postul tău, sculându-te la ora cinci sau la ora șase când te-ai sculat (…) și te-ai dus la servici și te-ai luptat până atunci la doisprezece să nu mănânci, să nu bei o cafea ș.a.m.d., atunci; spunând fac un act de ajun acum dedic acest timp ajunului, ca Dumnezeu să îmi însoțească postul și binefacerea pe care o aștept, atunci da! Atunci ai ajunat până la ora doispreceze, altfel, nu!

Toate acestea țin de un post modern. Cine mai postește astăzi? Tribunalele sunt pline. Dacă vă duceți la tribunal veți găsi tribunalele pline și acolo veți putea întâlni și oameni care pe hol au poate doar o simplă bucată de pâine și mănâncă din ea, sau un corn, sau un măr și dacă te vei duce și vei întreba: de ce ai numai pâinea aceasta? O să spună și revoltat: păi nu știi că e post?! Nu știi că suntem în Postul Paștelui, și postesc acuma?! Și după câteva clipe poate dacă vei intra în sala de judecată, vei vedea pe aceiași oameni cum se judecă cu părinții, părinți cu copii, copii cu părinți, frați între ei născuți de aceași mamă, pentru nimic; vecinii între ei, prietenii între ei, ș.a.m.d. Veți vedea acolo soți despărțindu-se de soții și copii rămânând pe drumuri și fără mamă sau fără tată, în zi de post. Și mulți din aceștia vor și posti spunând: să-mi ajute Dumnezeu la tribunal! Și acolo vor minți, vor calomnia, vor face nedreptate, vor da mărturie mincinoasă, ș.a.m.d. – oameni care postesc. E acesta un post care îi place lui Dumnezeu? Mai departe, are Dumnezeu nevoie de post? Nu – de postul nostru; atunci de ce să postim? Postul este o jertfă și ce primește Dumnezeu din jertfa noastră? Ceea ce îi arătăm Lui, cinstire și recunoștință.

(…) Să zicem că avem un șef, suntem angajații cuiva, și acela este un om poate cinstit și are multe lucruri, e bogat, infinit mai bogat decât cel care este slujitorul lui. Și acela se gândește că vine ziua de praznic, ziua onomastică, ziua de naștere sau ce o fi, a șefului meu și mă gândesc să-i fac un cadou, și atunci pun luna asta o parte din banii puțini pe care îi am, pun în luna următoare altă parte, și în luna următoare altă parte și adun o mică sumă să-i cumpăr un cadou. (…) De ziua de praznic a stăpânului lui îi dă acel cadou. Stăpânul lui știe un lucru (…): că acest om ca să cumpere lucrul respectiv prin care să-l cinstească, în luna respectivă poate nu a cumpărat copiilor ceva, în luna următoare a renunțat la altceva să cumpere, punând o parte din bani ca să facă un cadou. (…) Ce va primi acel superior de la angajatul lui? (…) Nu o cămașă sau cravată, că poate el are mult mai multe și mai de preț. Nici cravata, nici cămașa, ci actul de jertfă pe care l-a făcut acel om încercând să-i arate în ziua de praznic a lui cinstire și recunoștință.

Cinstirea și recunoașterea că viața lui depinde de cel care l-a angajat și că de acolo își câștigă pâinea de fiecare zi. Așa-i cu Dumnezeu! El are infinit mai mult din tot ceea ce noi i-am putea da și n-are nevoie de ele, pentru că El ni le dă nouă. Dar făcând un act de jertfă postind, îi arătăm lui Dumnezeu pentru o scurtă perioadă de timp că îl cinstim, că îi mulțumim pentru toate, și că recunoaștem suveranitatea Lui în viața noastră și că totul depinde de El. Pâinea pe care o avem azi e de la El, sănătatea pe care o avem azi e de la El ș.a.m.d. Aceasta primește Dumnezeu de la noi prin post, nu postul nostru, ca nu de el are El nevoie, ci de ceea ce arătăm Lui prin actul nostru de jertfă, că viața noastră în concluzie, depinde de El. Și că pentru o anumită perioadă de timp pentru ziua praznicului Lui, noi ne pregătim pentru El și oferim ceva, renunțăm până atunci la ceva și prin acest act, așa cum am văzut descoperit în Vechiul Testament noi ne arătăm recunoștința și prețuirea.

Daniel, ați văzut, nu a mâncat carne, vin și pâine. A renunțat la ceva alimente, nu că de acele alimente avea nevoie Dumnezeu, ci de ceea ce Daniel proorocul a făcut prin această renunțare la acele mâncăruri. Și atunci haideți toți să postim mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am primit toți până acum. Pentru ceea ce suntem fiecare în parte. Pentru tot ce avem. Haideți să postim toți cerându-i Lui Dumnezeu – cei mici – creștere ușoară, – tinerii – ajutor la școală și să primească ajutor de la Dumnezeu un viitor mai frumos, pentru o familie frumoasă, pentru o slujbă pe care să o aibă, ca să își câștige pâinea și existența, haideți să postim toți recunoscând că totul în viața noastră e de la Dumnezeu, iar cei care nu pot să postească: bolnavi, bătrâni, sunt mulți care nu pot să postească, dar nu înseamnă că ei nu postesc – dar aceia mai mult trebuie să se gândească la postul sufletesc cu noi toți (…).

Și atunci să postim cu ochii să nu mai vedem chiar toate în jurul nostru, să postim cu ochii de a nu mai citi ceea ce nu trebuie să citim, de a nu mai sta în fața ochilor cu imagini necurate, urâte, să postim cu buzele, să oprim înjurăturile, să oprim cuvintele de ocară, să oprim calomniile, să oprim nedreptățile, să oprim mărturiile mincinoase, să oprim vorbirea de rău, asta toți putem, acesta este postul buzelor, să postim cu urechile, să nu mai auzim tot – și câte nu trebuiesc auzite astăzi – din tot ce ne înconjoară, să postim de vicii și de plăceri.

În acest post mulți pot să spună: nu mai beau, în acest post nu mai fumez, în acest post nu mai fac păcatele mari, mă abțin total de la ele, e o înfrânare, e o jertfă. Nu este exclus, ba poate probabil, ca la sfârșitul acestei jertfe chiar să te scapi de aceste vicii și păcate, așa după cum avem toți experiența că în ziua de Paști după un post pe care l-am dus ca jertfă, și nu este ușor, aproape că nu ne mai trebuie să mâncăm carne; nici nu putem, pentru că organismul a ieșit de sub influența aceasta, așa va ieși și de sub influența alcoolului, a tutunului și a tuturor patimilor și păcatelor. Iată beneficiile postului.

Să nu ne întrebăm prin post ce vom mânca mâine, ci ceea ce vom deveni mâine!

Sursa: Înregistrarea audiofonică: „Postul modern sau nepostirea prin postire” – Pr. Prof. Univ.Dr. Stelian Tofană. Text adaptat de teolog Pavel Focșa.