Duminica a XII-a după Rusalii, la mănăstirea Curchi

În a XII-a duminică după Rusalii, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea Curchi, înconjurat fiind de soborul preoțesc al mănăstirii.

Evanghelia duminicii de astazi ne istorisește despre un tânăr bogat care vine la Mantuitorul Iisus Hristos și i se adreseaza: „Învățătorule Bun, ce bine să fac ca să am viață veșnică?” (Matei 19, 16).

Mântuitorul îi răspunde: „De vrei să intri, păzește poruncile” (cf. Matei 19, 17). Atunci tânărul a întrebat: „Care?” Iar Mântuitorul Iisus Hristos răspunde citând poruncile principale din Vechiul Testament, și anume: „Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; Cinstește pe tată-l tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 19, 18-19). Atunci tănarul I-a răspuns: „Toate acestea le-am păzit din copilaria mea” (Matei 19, 20). Mântuitorul adaugă un sfat: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te și vinde averea ta, dă-o saracilor și vei avea comoara în cer; după aceea, vino și urmează-Mi (Matei 19, 21). La auzul acestui sfat, tânărul bogat, care împlinise în viața lui poruncile din Vechiul Testament, a plecat întristat, căci avea multe avuții (cf. Matei 18, 22).

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind această pericopă din duminica a XII-a după rusalii, arată că tânărul a venit la Hristos cu inima bună și râvnitoare, dar a venit la El nu ca la Fiul lui Dumnezeu, ci ca la un înțelept. Spre deosebire de alții care veniseră să-L ispitească, să-L prindă în cuvânt ori să fie vindecați ei sau cei apropiați ai lor, tânărul bogat a venit să-L întrebe de viața veșnică. Este exclusă orice viclenie sau ipocrizie a tănărului, întrucât în final vedem că el a plecat întristat.

Observăm din evanghelie că tănărul nu era mulțumit sufletește. El simțea că sufletul sau dorea ceva mai mult, adică o viață mai înaltă, unită deplin cu Hristos.

Să fim cel puţin la măsurile tânărului! Pe noi ar trebui să ne intereseze dacă suntem şi noi ca şi tânărul cel bogat? Am putea zice şi noi ca el: „Toate acestea le-am împlinit”! Deci, Doamne: n-am ucis, n-am curvit, n-am furat, n-am mărturisit fals, am cinstit pe tatăl şi pe mama mea, n-am înşelat pe nimeni şi iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi. Am putea zice noi aceasta? Ar putea Domnul Hristos, privind la noi, şi dacă am zice noi că acestea le-am împlinit, să-i fie drag de noi? Şi atunci ce să facem să-i fie drag Mântuitorului de noi cum i-a fost drag de tânărul cel bogat? Ce putem face? Să împlinim poruncile măcar de acum înainte, că fără acestea nu intră nimeni în împărăţia lui Dumnezeu.