În satul Nigoteşti era un om de mijloc, cu avere, şi a cărui familie număra vreo patru copii. Mica lui căsuţă ca şi puţina lui agoniseală, împreună cu al altor patrusprezece oameni au luat foc, în timpul unui vânt năpraznic. Ţipetele răsunau de la toţi cei căzuţi sub foc. Până să vină pompierii, tot ce au avut s-a topit şi nu a mai rămas decât o grămăjoară de cenuşă cu câte un tăciune care încă mai fumega. Numai plânsul încă nu se terminase.
Omul nostru a fost lovit datorită acelei spaime şi a supărării cumplite cu o paralizie a gâtului şi a coloanei vertebrale pe care nu mai putea să le mişte. Nu-l durea nimic, dar nu putea umbla şi asta era tare rău, mai ales acum, când trebuia să-şi adune cele necesare pentru o altă casă, o altă şură, din nou hrană pentru copii, care erau toţi sub patrusprezece ani.
S-a dus la preotul din sat să-i citească. Dar, preotul l-a trimis la doctor, spunându-i că astfel de boală nu se vindecă cu rugăciune, ci cu medicamente. Dar el i-a spus:
-Părinte, dar medicamentele nu sunt tot de la Dumnezeu? Şi dacă sunt, apoi El nu mă poate vindeca fără ele ci numai cu rugăciunea, că El este Doctorul sufletelor şi ale trupurilor, că la El toate sunt cu putinţă, aşa am auzit la predica dumneavoastră? La astfel de cuvinte preotul îi repetă:
-Numai doctorii te pot vindeca, du-te la spital, lasă rugăciunea că boala dumitale o vindecă doctorul şi medicamentele. Atunci el i-a spus:
-Părinte, eu am credinţă că am să mă vindec cu rugăciunea, că din spaimă m-am îmbolnăvit. Dar vă rog să daţi voie preotului vecin să vină la mine să-mi citească, de câte ori îl voi chema. Şi când voi avea nevoie de mai mulţi preoţi am să te chem şi pe Sfinţia Ta. La aceste cuvinte ale omului, preotul a rămas puţin încurcat şi nu ştia ce să zică. A dat dovadă de spirit şi înţelepciune, pentru a evita vorbirea de rău şi de a nu a arăta că ar avea ură a încuviinţat că poate să vină preotul vecin să-i citească omului. Atunci, omul a fost aşezat într-o căruţă şi a fost dus la preotul vecin pentru a sta de vorbă cu el şi pentru a-l ruga să-i citească de mai multe ori. Ajuns la părintele, îi spune ceea ce a păţit şi-l întreabă:
-Părinte, pe mine mă poate vindeca rugăciunea, sau trebuie să merg la doctor şi să cumpăr medicamente? Poate Dumnezeu să mă vindece de boala asta sau nu? Preotul îi răspunde:
-Ce nu poate face Prea Bunul şi Milostivul Dumnezeu, când este chemat în ajutor? Dacă tatăl cel trupesc se îndură la rugămintea copilului său, oare nu cu mult mai mult se îndură Tatăl cel Ceresc către fiii Săi când este chemat în ajutor? Eu cred că prin rugăciune şi credinţa pe care o ai în Marea Sa Bunătate te va vindeca cât mai de grabă şi vei fi ca mai înainte.
La aceste vorbe ale preotului s-au umplut ochii omului celui suferind de lacrimi. Părintele i-a citit rugăciunea pentru cel bolnav iar omul l-a rugat să vină să-i citească de trei ori pe săptămână şi el îi va plăti pentru osteneală. Atunci preotul i-a răspuns că nu poate merge fără învoiala preotului din sat, că altfel cade în judecata celor mai mari. Atunci omul i-a spus că are învoirea preotului din satul său şi i-a spus toată convorbirea avută cu el. Preotul din satul vecin i-a făgăduit că va merge la el şi îi va face rugăciunile Sfântului Vasile în trei nopţi, cu spovedanie, împărtăşanie şi aghiazmă în casă. Împreună cu preotul din sat i-au făcut bolnavului şi Taina Sfântului Maslu. Soţia omului a adunat bani din sat pentru Sfântul Maslu ca să fie rugăciunea din partea întregului sat. După primul Sfantul Maslu şi rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare omul se simţea tot rău. La a doua citire, boala îl mai lăsase. Când a venit a treia citire, omul s-a ridicat în picioare şi a început să-şi poarte capul şi şira spinării precum voia, mulţumind Lui Dumnezeu şi neştiind cum să mai mulţumească preoţilor pentru trudă. Preotul i-a zis:
-Mulţumeşte Prea Bunului Dumnezeu, care revarsă Darul vindecărilor, celor ce se încred în El. Atunci omul îl întrebă ce trebuie să mai facă. Şi preotul i-a spus:
-Precum ai făcut rugăciuni de cerere şi ţi-a dat ce ai cerut, aşa să faci şi rugăciuni de mulţumire Lui Dumnezeu, pentru că ai primit ce ai cerut. De aceea, mâine să faci un Sfântul Maslu în casă, de mulţumire lui Dumnezeu. Şi omul a făcut aşa, spunând tuturor cum se vindecase prin rugăciune şi prin credinţa în Dumnezeu şi nu a mai avut nevoie de doctori. Iar cei ce n-au crezut că rugăciunea îl poate vindeca dând dovadă de necredinţă, au rămas ruşinaţi.
Ilarion Argatu – 61.O minune a credinţei, făcută de Părintele Ilarion, la începutul preoţiei.