Pericopa evanghelică de azi se deosebeşte cu totul de cele din alte Duminici, în sensul că nu reprezintă nici minuni săvârşite de Mântuitorul, nici parabole rostite de El, ori alte cuvinte ale Sale, cu îndemnuri pentru viaţa noastră de toate zilele, ci dimpotrivă, ea înfăţişează date cu privire la a doua venire a Mântuitorului pe pământ.
Timpul venirii Mântuitorului a doua oară nu poate fi precizat, aşa cum încearcă să facă unii sectari, pentru că El Însuşi a spus: „ Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24,36; Marcu 13,32). Tot Mântuitorul spune că: „se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi slavă multă. Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini”(Matei 24,30-31). Din aceste cuvinte ne dăm seama că dacă în urmă cu doua mii de ani Fiul lui Dumnezeu a luat chip omenesc, S-a născut în condiţii umile în Betleemul Iudeii, a trăit pe pământ ca un om adevărat, sărac, blând şi smerit, dar fără de păcat, în schimb, a doua venire sau Parusia se va produce în condiţii cu totul diferite.
Atunci El Se va coborî pe norii cerului, întru toată slava şi strălucirea Lui, însoţit de toate puterile cereşti, deci ca un adevărat stăpân, Căruia Tatăl I-a încredinţat misiunea de a judeca lumea; nu mai vine să mântuiască lumea, ci să o judece. El este Cel îndreptăţit să judece lumea, din moment ce a luat asupra Lui toate păcatele noastre, răstignindu-le pe lemnul crucii şi vărsându-Şi sângele pentru răscumpărarea noastră din robia păcatului şi a morţii, pentru mântuirea noastră; El este Cel Care a vestit adevărul în lume, Cel Care a adus Legea cea nouă, a iubirii universale, şi a restabilit legătura dintre om şi Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel scria: „Cei morţi întru Hristos vor învia întâi; după aceea noi, cei rămaşi, împreună cu ei vom fi răpiţi în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi, astfel pururea cu Domnul vom fi” (I Tes. 4, 16-17). Şi acelaş mare Apostol scria: „ Nu toţi vom muri, dat toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipire de ochi, la trâmbiţa de apoi…(I Cor.15, 52-53).
În ziua Parusiei Domnului, numită şi „ Ziua de apoi”, în care se vor preface chipul lumii acesteia, când cei morţi vor învia şi cei vii vor întâmpina pe Domnul în văzduh, va avea loc şi Judecata universală, cum este prezentată în pericopa evanghelică de astăzi. Vor fi judecate toate cuvintele, gândurile şi faptele noastre. Judecata nu se va face după legi omeneşti, după vreun cod penal sau civil, ci pe baza legii morale aduse în lume de Mântuitorul Iisus Hristos, al cărui principiu fundamental este iubirea universală faţă de toţi oamenii, îndiferent de neam, de convingeri politice ori sociale, de credinţă religioasă, de vârstă sau de alte criterii. Va fi instituit atunci un cod al iubirii, potrivit căruia tot ce am făcut în această viaţă va fi raportat la aproapele, în care trebuie să-L vedem pe Iisu Însuşi, fratele nostru mai mare. În ceata celor pe care Iius Judecătorul îi va aşeza în dreapta Sa, vor sta cei care au dat să mănânce celor flămânzi, au adăpat pe cei însetaţi, au primit în casa lor pe cei străini, au îmbrăcat pe cei lipsiţi de haine, au cercetat pe cei bolnavi, au mers la cei întemniţaţi.
Iar Mântuitorul, pe Care evanghelistul Il prezintă drept „ Împăratul” le va zice: „Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut (acestea) unuia dintr-aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 40). În schimb, în stânga Dreptului Judecător vor sta aceia care n-au săvârşit în viaţa lor faptele iubirii de aproapele pe care le-am pomenit. Sentinţa dată, pentru lipsa lor de iubire, va fi foarte aspră, irevocabilă şi ireversibilă, iar pericopa se încheie prin cuvintele: „Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică”(Matei 25, 46). Problema Parusiei Domnului şi a Judecăţii din urmă a preocupat pe mulţi teologi, chiar şi artişti. Poate că unii aţi văzut Înfricoşata Judecată zugrăvită pe peretele de apus, în exterior la minunata ctitorie a lui Ştefan cel Mare de la Voroneţ. Pe un perete întreg se desfăşoară, în mai multe registre, această împresionantă şi dramatică scenă, una din capodoperele artei universale.
Pericopa evanghelică de azi să fie un îndemn la pocăinţă, la fapte bune, la iertare. Noi creştinii, nu trebuie să fim preocupaţi prea mult la ziua sfârşitului lumii, ci la ziua trecerii noastre la Domnul, ca să fim pregătiţi, prin viaţa şi faptele noastre de iubire. Să ne gândim la cuvintele Sfântului Iacob care scrie: „Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii (Iac.2,12).
În duminica de azi, premergătoare Postului Patimilor, să medităm mai mult asupra vieţii noastre pe acest pământ, dar şi la cele care vor veni şi să zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător al lumii pe care Tu ai zidit-o, dăruieşte-ne „ sfârşit creştinesc vieţii noastre, neînfruntat în pace şi cu răspuns bun la înfricoşata Ta judecată”.
Pr. Emanuel Vidican