Părinte, nu mă înțeleg cu soțul meu. Ne certăm zilnic din lucruri mărunte, am ajuns să ne contrazicem din orice și să ne spunem cuvinte urâte. Ba, chiar vorbim de divorț deși suntem căsătoriți doar de cinci luni. Astăzi am fost la biserică și ne-am certat și acolo, după Sfânta Slujbă, pentru că i-am spus că Anafora nu se ia decât pe stomacul gol și el s-a enervat. Nu știu ce să mai fac, încerc să îi vorbesc frumos, să am o atitudine pozitivă când ne întâlnim, dar, degeaba. E și foarte gelos, deși nu ar avea motive. Vă rog, dacă mă puteți ajuta cu un sfat bun.
De ce credeți, că o căsnicie are ca bază dragostea sau iubirea între soți? Tocmai, pentru a se putea realiza înțelegerea și armonia în sânul ei, ca un climat binecuvântat de conviețuire. Când soții se iubesc, lasă cu multă ușurință de la ei să treacă, sau, să fie în favoarea celui iubit. Este nevoie de iubire și înțelegere, pentru a se contura o căsnicie în care să domnească armonia.
Deoarece, cei doi soți, sunt diferiți prin fire, prin educație, prin moralitate, prin mediile din care provin, trebuie ca fiecare să-și învingă firea, orgoliul propriu, improprind de la celălalt ceea ce este bun și dă sens căsniciei. Pentru a se putea realiza armonia într-o căsnicie, este nevoie ca fiecare să accepte și să renunțe. Să accepte unele manifestări, trăiri, gândiri, gesturi, pretențiile celui iubit și să renunțe la multe din ale sale. Dacă sunt firi încăpățânate, arogante și orgolioase, la ambii sau unul dintre ei, atunci nu se poate realiza liantul de bună conviețuire între cei doi.
Vă îndemn să porniți de la sfatul Părintelui Ilarion Argatu, ce l-a dat unei perechi de tineri, cu aceeași problemă: „nu vă certați amândoi odată, ci pe rând”. Când soțul este nervos și pus pe ceartă, soția trebuie să-și impună multă răbdare, să tacă și să-l liniștească pe soț și invers, când soția este într-o astfel de situație, soțul trebuie să rămână calm, cu răbdare, ca să se poată detensiona situație și să poată sta de vorbă, cu calm și discernământ, rezolvând prin explicații și dialog civilizat, neînțelegerea.
Discuțiile și certurile, sunt inevitabile între soți. Fiecare căsnicie trece prin așa ceva, dar, depinde de înțelepciunea cu care se gestionează. Soții, trebuie să treacă cu vederea, unul celuilalt, stările de nervozitate, vorbele exprimate, greșelile, să nu le contabilizeze. Dacă începem a contabiliza greșelile celuilalt, ajungem la concluzia că, altă soluție de împăcare nu poate fi, decât divorțul.
Aceasta se întâmplă în primii ani de căsnicie, pentru că în acești ani, se rodează relația între soți, cu acceptări, cu renunțări, cu iertări și se formează un nou climat propriu de conviețuire, specific fiecărei căsnicii.
Starea de dezarmonie într-o căsnicie, o întrețin orgoliile și sfaturile negative primite de la cei din apropiere: părinți, socri, frați, rude, prieteni, etc. Într-o astfel de luptă, cu orgoliile și cu influențele, se călește și devine rezistentă o căsnicie sau se dezintegrează. Depinde de soți, dacă sunt virtuoși sau împătimiți. Dacă unul dintre soți este mai încăpățânat, mai orgolios, mai pătimaș, decât celălalt, pentru cel din urmă, va fi tot mai greu de dus crucea și jugul căsniciei. Prin purtarea acestei cruci, cu greutate, răbdând până la sfârșit, unul dintre soți, trăiește într-o permanentă stare de martir, iar celălalt soț, într-o stare de călău cu care domină. La judecata sufletului unul va primi cununa muceniciei și celălalt osânda chinuitorului.
Spuneați că vă certați de la lucruri mărunte, de ce vă implicați? Unde vă este dragostea și înțelepciunea? De ce vă lăsați provocată și antrenată în certuri pentru un lucru de nimic? Pentru că nu vă rugați destul, ca Dumnezeu, să vă întărească căsnicia cu înger păzitor puternic. Astfel, fără să vă dați seama, ascultați de un soi de demoni, care luptă împotriva căsniciei voastre, și care au misiunea, de a vă despărți și să strice, ceea ce a unit Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii. Voi faceți, ca misiunea acestor demoni, să se realizeze cu ușurință, nu vă luptați cu ei, și la un moment dat, voi o să plângeți și o să vă osândiți și ei se vor bucura, că, vor primi laude în iad, pentru aceasta. Vă întreb, dacă se întâmplă așa, cine a câștigat?
Sunteți de cinci luni căsătoriți, vă întreb, ca un părinte, ați lăsat chiar din prima zi de după cununie, să vină un copilaș, care odată cu venirea lui, să vă aducă binecuvântarea căsniciei, a casei voastre și bucuria vieții, sau vă feriți de a nu avea copii un timp? V-ați făcut astfel de planuri păcătoase? Dacă este așa nu vă fericesc, pentru aceasta vi se întâmplă aceste lucruri, din cauza că respingeți o binecuvântare pe care ați primit-o de la Dumnezeu, la Taina Cununiei. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se respinge și nici nu se amână, se primește pe loc, sau, dacă nu, se pierde. Pentru că, vrăjmașii vieții noastre nu dorm, ei muncesc, se luptă cu noi, pentru a ne trage în jos, în diferite chipuri și moduri.
Sfatul meu este: să vă întăriți în credință, să vă înarmați cu răbdare, să vă călăuzească permanent înțelegerea, să renunțați la orgolii, să lăsați copii să vină odată cu binecuvântarea primită la cununie și să vă iubiți soțul. Dacă nu puteți sau nu reușiți, atunci, cereți ajutor de la Dumnezeu, plecându-vă genunchii în fața icoanelor, cerând înger păzitor puternic al căsniciei, pace, liniște și înțelegere în casă, prin post și rugăciune.
Vreau să închei cu sfatul Părintelui Ilarion Argatu că „O căsnicie se ține cu dinții” luptând pentru ea și cu rugăciune și nu cu divorțul.
Pr. Argatu V Ioan
Sursa:argatuioan.wordpress.com