Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți, mai avem sentimente pentru bieții părinți?

Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți
Mai avem sentimente pentru bieții părinți?
Mai putem a iubi când ni-i gândul la bani
Și pe bieții bătrâni, ninși de doruri și ani?

Ei așteaptă cuminți privind triști către zări,
Cu speranța-nflorind când mai vin sărbători…
Fiii lor vor veni?,,Dă-le, Doamne, un gând!”
Zic adesea bătrânii, poza lor sărutând!

Plâng bătrânii tăcuți, noi mai rău ne-mpietrim,
Plâng cu neamul întreg într-un vechi țintirim..
Printre ierburi înalte ce-au crescut pe cărări
Mai aprinde-o bătrână, pe la cruci, lumânări!

Într-o lume sclipind printre falsuri grotești
Vatra lor sfântă e tărâm de povești!
Am uitat de părinți și de curtea cu nuci,
Ce-și revarsă frunzișul peste gard de uluci!

Încă merge bunica cu prescura-n ștergar
Să mai ducă pomelnic pân’ la Sfântul Altar!
Acolo-i e ruga ce-o înalță spre sfinți
Sunt viii ei dragi și cei adormiti!

Acolo pe-o foaie….în rândul cu viii
Își scrie, plângând, bătrâna copiii,
Nepoții născuți într-o țară departe
Nu-i știe, bătrâna! Și dorul o arde!

Noi fost-am făcuți din dor și din lacrimi
Și fost-am sădiți in aceste meleaguri
Cu doina în suflet și Crucea in spate
Să-nvingem durerea călcând peste moarte!

Eliana Popa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.