„Mergând în viață pe calea dreaptă să urmăm înțelepciunii celei dorite a vameșului și să fugim de trufia cea urâtă a fariseului, ca să fim vii” (Triod).
Duminica Vameşului şi a Fariseului este prima Duminică a perioadei Triodului, după numele cărţii liturgice care conţine slujbele din timpul Marelui Post. Perioada Triodului durează în total 10 săptămâni, mai întâi trei săptămâni de pregătire, apoi cele şapte săptămâni ale Postului dinaintea praznicului Învierii Domnului. Această perioadă de zece săptămâni, care simbolizează întreaga noastră viaţă de strădanie pe calea mântuirii în Hristos, se constituie dintr-o serie de slujbe religioase şi rugăciuni speciale, de post şi înfrânare, de lecturi duhovniceşti şi de exersare a smereniei, ca şi de chemare de a manifesta mai evident iubirea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.
Evanghelistul Luca, este singurul care o relatează această parabolă, menționează și motivul pentru care Mântuitorul a rostit‑o: „Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi‑i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta” (Luca 18, 9). Doi oameni s‑au suit la templu ca să se roage. O faptă vrednică de urmat. Despre fariseu, Mântuitorul spune că se ruga în sine zicând: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig“ (Lc. 18, 11-12). Să reţinem că Mântuitorul nu-l judecă în sine pe acest fariseu, ci-l pune doar în contrast cu semenul său, care era un vameş şi care stătea mai departe, adică nu în faţa altarului, ca şi fariseul, şi „nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului“ (Lc. 18, 13). După ce ne pune în faţa ochilor duhovniceşti atitudinea celor doi oameni, în contrast una cu alta, Mântuitorul adaugă: „Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“ (Lc. 18, 14).
Fariseul ar fi făcut toate faptele bune pe care le menţionează, dar acele fapte nu-l îndreptăţeau să creadă că el este mai bun decât oricare dintre semenii săi. Vameşul nu se uită la păcatele semenilor săi, ci în faţa lui Dumnezeu îşi vede şi mărturiseşte doar păcatele lui, socotindu-se, ca şi Sfântul Apostol Pavel, „cel dintâi păcătos“ (I Tim. 1, 15). Unul din lucrurile importante cu care trebuie să ne înarmăm pentru intrarea în perioada postului trebuie să fie rugăciunea, pentru care trebuie să ne ridicăm din starea de păcat, să ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu cu inima curată, cu smerenie, fără să ne socotim mai buni decât semenii noştri, ci mai curând socotindu-ne fiecare dintre noi ca „cel dintâi păcătos“ şi să cerem ca Dumnezeu să se milostivească de păcatele noastre, fiind încredinţaţi de cuvintele Mântuitorului, că „numai cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“
După citirea pericopei evanghelice, PS Siluan a adresat un cuvânt de învățătură către cei prezenți.
„Biserica ne invită în perioada Triodului să ne vedem asemenea vameșului propria neputință, propria noastră stare de boală, ca în felul acesta să ne vindecăm și să ne putem continua calea mântuirii. Toată viața noastră trebuie să fie pătrunsă de duhul smereniei, de încrederea în milostivirea lui Dumnezeu, Cel care ne cunoaște gândurile și năzuințele. Să ne învațăm să ne rugăm cu smerenie, cu zdrobire de inimă cu și căință asemenea vameșului:„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”, a menționat Preasfința Sa.
