„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic…” (In. 15,5)
În Duminică a XIII-a după Cincizecime, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica centrală a Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
Evanghelia acestei Duminici (Matei 21, 33-44) cu privire la lucrătorii cei răi ai viei ne prezintă o parabolă despre istoria mântuirii, și anume ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omului și cât sunt de vinovați cei care nu răspund pe măsura harului lui Dumnezeu. Omul stăpân al casei sale este Dumnezeu, via pe care El a sădit-o este poporul Său, de la care așteaptă roadele sale, lucrătorii viei încredințați de Dumnezeu cu îngrijirea viei din mâna cărora El așteaptă roadele sunt păstorii lui Israel, mai-marii preoților, precum și cărturarii, și fariseii. Abordând dintr-o altă perspectivă această pildă, via, poate fi lumea cu toate bunătăţile sale, iar noi oamenii suntem cu toţii lucrători pe proprietatea lui Dumnezeu pe care se cuvine s-o înnobilăm prin munca noastră. Am fost amplasaţi într-un mediu al creaţiei şi nu ne putem justifica în nici un fel existenţă pe pământ, adică în via Domnului, decât aducând roade, fiecare după puterile sale.
Nerecunoștința și nepăsarea ne face să nu observăm darurile și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici: „Domnul dă viaţă fiecărui trup; Domnul dă un chip fiecărei creaturi. Domnul are inima blândă ca a unui copil, iar egoismul şi întunecimea Îi sunt necunoscute. Domnul dă tuturor ceea ce fiecare Îi cere. Domnul adună lacrimile celor ce plâng în palmele mâinilor Sale. Domnul îi cercetează pe cei întemniţaţi. Domnul stă lângă patul celor bolnavi. Domnul priveghează pe căile primejdioase şi în adâncurile mării şi, totuşi, voi spuneţi: „Ce face Domnul pentru voi?”.
În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul Orheiului, i-a îndemnat pe cei prezenți să lucreze și să se nevoiască cu mai multă osârdie, valorificând darurile primite de la Dumnezeu. „Am putea să ne întrebăm, ce are această pildă cu realitatea de astăzi. Dumnezeu ne-a înzestrat pe toți cu darurile Sale și ne cheamă pe toți să fim o vie roditoare, să-i aducem la vreme potrivită roadele vieții noastre. El a făcut totul pentru noi, acum este timpul să arătăm cum am folosit ceea ce ni s-a încredințat și dăruit. Rămânând, însă, nerecunoscători și revalorificând talanții primiți, riscăm și noi să rămânem în afara Împărăției, asemenea lucrătorilor celor răi”, a menționat Ierarhul Orheiului.
Tot în această zi Biserica pomenește Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul este una pilduitoare pentru noi, cei de astăzi, în sensul în care exemplul său în căutarea celor duhovnicești trebuie să rămână grăitor, în pofida ofertelor atât de generoase ale lumii acesteia. Sfântul Ioan ne îmbie în primul rând la bucuria doririi și a aflării Împărăției lui Dumnezeu, dacă ne dorim această Împărăție…
Amintirea Tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul este una în care se ţine post, indiferent de zilele săptămânii, din cauza felului în care a avut loc această moarte mucenicească, şi anume, un ospăţ al lăcomiei şi desfrânării trupului. Un ospăț care duce la o crimă atroce.
