În Duminica a VII-a după Cincizecime PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

Credința nu înseamnă a admite teoretic existența lui Dumnezeu și întruparea Fiului Său, a opta pentru credință ca pentru o altă filozofie, ci a simți că scăparea ta pe veci depinde de ajutorul atotputernic al lui Dumnezeu, Care ne-a arătat în Hristos iubirea și mila Sa nesfârșită. Ea înseamnă a tremura pentru mântuirea ta și a face voia lui Dumnezeu pentru a fi vrednic de ea, pentru a te uni cu Dumnezeu Сel iubitor, Singurul în Care este mântuirea. (Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică)

În Duminica a VII-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.

Evanghelia acestei Duminici înfăţişează două vindecări minunate, săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi şi a unui mut. Cu toate că Sfântul Evanghelist Matei prezintă foarte succint aceste minuni, prezentarea sa conţine multe şi profunde înţelesuri, deosebit de folositoare vieţii noastre duhovniceşti.

Nu vreau numai să mă „numesc” creștin, ci „vreau să și fiu”, mărturisea Sfântul Ignatie Teoforul. Ce înseamnă să fii creștin? Înseamnă să-I încredințezi lui Dumnezeu viața ta, viitorul tău și să aștepți cu siguranță împlinirea făgăduințelor Sale. Înseamnă să-i ceri milă și vindecare, asemenea orbilor vindecați, și să crezi că Dumnezeu nu te va lăsa singur în suferința ta.

Hristos le adresează orbilor o întrebare esenţială: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Sfântul Ioan Gură de Aur spune că prin această întrebare, Hristos nu a făcut altceva decât să-i facă pe cei doi orbi să simtă strălucirea credinţei lor şi să îi îndemne spre mai multă râvnă pe cei care erau de faţă.

Toată viaţa noastră stă în mâna lui Dumnezeu, dar mântuirea noastră stă în alegerea noastră. Hristos ne-a adus şansa mântuirii, prin Jertfa şi Învierea Sa, dar însuşirea acestei mântuiri depinde numai de noi.

Fără Dumnezeu nu putem face nimic. El intervine în neputinţele noastre, pentru că dacă am putea să ne mântuim singuri, Dumnezeu ar sta undeva departe, rece şi indiferent. De aceea în rugăciunile noastre trebuie să-I cerem lui Dumnezeu imposibilul, adică ceea ce nu putem face noi, pentru că ceea ce ne stă în putinţă ne lasă Dumnezeu să facem singuri.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.