În Duminica a VI-a după Paşti, dedicată vindecării orbului din naştere, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, împreună cu un sobor de clerici, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Perioada duminicilor de după Învierea Domnului descoperă, prin fiecare pericopă evanghelică, lucrarea lui Hristos în lume şi modul în care oamenii răspund chemării Sale. Unii Îl primesc cu credinţă şi devin părtaşi voii dumnezeieşti, iar alţii rămân împietriţi în neînţelegere, refuzând să vadă prezenţa şi lucrarea Fiului lui Dumnezeu Celui Întrupat şi Înviat.
Evanghelia acestei duminici ne pune înainte minunea vindecării orbului din naştere. Însă darul primit de acesta nu se limitează doar la recăpătarea vederii trupeşti. Odată cu lumina ochilor, el începe şi drumul unei luminări lăuntrice, al cunoaşterii lui Dumnezeu şi al mărturisirii credinţei. În contrast cu simplitatea şi sinceritatea orbului vindecat, fariseii se arată incapabili să înţeleagă sensul duhovnicesc al minunii. Deşi aveau ochi trupeşti, sufleteşte rămâneau orbi, preocupaţi mai mult de litera legii decât de iubirea şi mila lui Dumnezeu arătate omului aflat în suferinţă.
Minunea fusese săvârşită într-o zi de sâmbătă, iar pentru farisei acest lucru devenise motiv de împotrivire. Ei interpretau Legea într-un mod rigid, socotind că până şi fapta bună trebuie oprită, pierzând astfel înţelegerea adevăratului sens al poruncilor dumnezeieşti.
Şi astăzi, omul are nevoie nu doar de lumina ochilor trupeşti, ci mai ales de luminarea sufletului. Vederea duhovnicească se dobândeşte prin credinţă, prin rugăciune şi prin apropierea sinceră de Dumnezeu. De aceea, orbul vindecat rămâne pentru noi un model de smerenie, recunoştinţă şi mărturisire a adevărului.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de orbirea sufletească şi să ne dăruiască lumină lăuntrică, pentru a putea înţelege lucrarea Sa în viaţa noastră şi a deveni mărturisitori ai lui Hristos Cel răstignit şi înviat, în lumea de astăzi.
