– Părinte, este corect să spună cineva despre cel ce l-a nedreptățit: „Dumnezeu să-I răsplătească”?
– Cel ce spune așa este batjocorit de cel viclean și nu înțelege că în felul acesta se blesteamă într-un mod politicos. Sunt unii care spun că sunt sensibili și au dragoste și finite duhovnicească și pot suporta nedreptățile ce li se fac de către oameni, dar spun: „Dumnezeu să le răsplătească!”. În viața aceasta toți oamenii dăm examene pentru ca în cealaltă viață, cea veșnică, să ne învrednicim de Rai. Gândul îmi spune că acest blestem politicos este sub nivelul de plutire duhovnicească și nu îi este îngăduit creștinului să-l rostească, pentru că Hristos nu ne-a învățat o astfel de dragoste, ci: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”.
Tot astfel, binecuvântarea cea mai mare dintre toate este atunci când suntem blestemați pe nedrept, iar noi primim aceasta în tăcere și cu bunătate.
Când suntem clevetiți sau nedreptățiți fie de către oamenii superficiali, fie de cei vicleni, care au răutate și strâmbă și adevărul, dacă putem, este bine să nu dorim să ne îndreptăți atunci când nedreptatea privește numai persoana noastră. Nici să spunem: „Să răsplătească Dumnezeu!”, pentru că și aceasta este tot blestem.
E bine să-i iertăm din toată inima noastră și să rugăm pe Dumnezeu să ne întărească, astfel încât să putem ridica greutatea clevetirii și să continuăm viața duhovnicească pe cât putem în ascuns. Oamenii care au ca tipic să judece și să osândească pt continua să ne nedreptățească, deoarece în felul acesta ne pregătesc mereu cununi de aur pentru viața cea adevărată. Firește, ce ce sunt aproape de Dumnezeu niciodată nu pot fi blestemați, pentru că nu au răutate, ci numai bunătate și orice rău ar arunca cineva asupra acestor oameni sfințiți, se sfințește, iar ei simt o bucurie mare și tainică.
Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte duhovnicești – I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Ed. Evanghelismos București – 2003, pp. 108-109