Predică la Duminica a 4-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutaşului)

Pericopa evanghelică de azi ne relatează că într-o zi, pe când Mântuitorul Hristos intra în Capernaum, L-a întâmpinat un ofiţer roman sutaş îl numeşte Evanghelia, acesta I-a zis: ,,Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit’’. Şi Iisus i-a zis: Voi veni şi-l voi vindeca” (Matei 8,6).

Sutaşul, L-a uimit pe Hristos, cu un răspuns cât se poate de impresionant: ,,Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.’’ Şi văzând Domnul logica aceasta simplă, S-a întors către ceilalţi şi le-a zis: ,,Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă (Matei 8,8-10). Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela’’.

Două lucruri de seamă pentru viaţa noastră creştină avem de învăţat din Evanghelia de astăzi, mai exact, de la sutaşul din Capernaum, şi anume: credinţa şi dragostea. Credinţa puternică în dumnezeirea lui Iisus şi dragostea fierbinte faţă de omul aflat în suferinţă, de a cărui însănătoşire se îngrijeşte întocmai ca şi pentru un frate al său.

Ceea ce ne impresionează la sutaşul de astăzi, în primul rând, rugăciunea pentru sluga sa. Câţi dintre noi putem pretinde că ne rugăm cu aceeaşi vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastră? În schimb, sutaşul s-a rugat nu pentru unul dintre aceştia, ci pentru slujitorul lui, Impresionantă credinţa atât de puternică a acestui păgân.

Să învăţăm de la el: să ne rugăm, pentru că este de folos şi primeşte Dumnezeu rugăciunea noastră din sfânta biserică, pentru cei care nu vin cu noi la rugăciune. Pe lângă aceasta, să avem credinţă, pe cât de simplă pe atât de puternică, și să căutăm la smerenia lui.

În această pildă vedem împlinirea cuvintelor sfinte: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga” (Matei 6,33). Deoarece a arătat multă credință și smerenie, i-a dăruit și cerul și i-a adăugat și sănătatea lui.

Mândrul ostaș s-a smerit în faţa Mântuitorului şi s-a arătat nevrednic să-L primească în casa sa. Să înțelegem un lucru important, de-ar avea cineva toate virtuţile din lume, fără smerenie n-au nicio valoare.

Chipul sutaşului devine model pentru toţi cei ce caută împărăţia lui Dumnezeu. Iubirea de oameni, smerenia şi credinţa sunt pârghii ale vieţii noastre spirituale.

Să luăm aminte la smerenia sutașului din evanghelia de azi care se socotea nevrednic de a-L primi pe Iisus sub acoperișul casei sale. Noi vedem pâinea și vinul, dar credința noastră trebuie să ne convingă că este trupul și sângele Domnului așa cum apostolii l-au văzut pe Iisus un om, dar l-au mărturisit ca pe un Dumnezeu.

Să cerem de la bunul nostru Mântuitor să ne dea şi nouă credinţa sutaşului roman din Evanghelia de astăzi Amin!