ÎPS Bartolomeu Anania – Vindecarea demonizatului

Iubiţii mei credincioşi, avem multe de învăţat din pericopa evanghelică de astăzi (…). Ei bine, în vecinătatea cetăţii Gadara se găsea un demonizat. V-am vorbit şi altă dată despre această teribilă boală care nu se vindecă prin doctori, ci se vindecă numai prin putere dumnezeiască. A fi cineva posedat de demon înseamnă practic a fi depersonalizat. Atunci când demonizatul vorbeşte, nu mai vorbeşte el pentru că şi-a pierdut personalitatea, ci vorbeşte demonul sau demonii – ca în cazul de faţă – care sunt în el. Este chinuit; în mare măsură nu-şi dă seama de starea în care se găseşte (…). Iisus nu se găseşte la prima vindecare. Repet, această boală nu se vindecă decât prin putere dumnezeiască, iar Iisus prin această vindecare îşi demonstra puterea dumnezeiască. Era un act de binefacere şi, în acelaşi timp, un act de învăţătură pentru ca oamenii să devină conştienţi de Cel ce este El.

Dar înainte de a fi făcut El minunea, vin demonii şi-L mărturisesc numindu-L Iisus, Fiul lui Dumnezeu cel Preaînalt. Ei, adică dracii! Prima concluzie: când duşmanul nu te poate răpune, atunci vrea să te compromită. Şi de unde până aci te-a vorbit de rău, dintr-o dată începe să te laude. Învăţătura: fi atent cu cine te laudă şi cu cine te defaimă pentru că s-ar putea să constaţi că atunci când cineva te defaimă de fapt te cinsteşte şi când cineva te laudă de fapt te defaimă. Este viclenia demonilor care a prins. Mai târziu Iisus se găsea împreună cu fariseii, duşmanii Săi de totdeuna, care refuzau să creadă în dumnezeirea Lui. Şi atunci El a făcut minuni şi a scos demonii în faţa lor, iar ei erau întrebaţi: „Nu vezi că este Dumnezeu? Nu vezi ce minuni face? Nu vezi că scoate demoni?” Şi atunci au inventat o calomnie: „Păi nu, că nu-i scoate El, îi scoate şeful demonilor, cu care El are o înţelegere secretă.” (…)

Iată deci această teribilă viclenie care este prezentă şi-n zilele noastre. Şi se ştie că-n foarte multe cazuri în care cineva, un adversar al tău, foloseşte vicleşugul şi în loc să te defaime să te vorbească de rău, te vorbeşte de bine. Şi îţi spune: „Iată cine-l laudă?! Înseamnă că-i de partea lui.” E bine să luaţi aminte, în special cei tineri, pentru că vicleşugurile diavolilor sunt foarte rafinate uneori şi trebuie să ştiţi să vă apăraţi din vreme. Să învăţaţi şcoala vieţii şi să ştiţi bine pe cine aveţi în faţă, să cântăriţi cum trebuie pentru ca şi semenii voştri să vă cântărească după cum trebuie.

Mergem mai departe. Demonii ştiu că trebuie să iasă din om şi că trebuie să meargă în adâncul pământului, totuşi îi cer lui Iisus să le dea voie să intre în turma de porci. Şi Iisus le dă voie. Putea să nu le dea voie. Să spună: „Nu! Ieşiţi şi intraţi în adânc”, dintr-o dată. Pe de o parte ca să demonstreze numărul mare de demoni socotind că fiecare demon intra în câte un porc şi dacă erau câteva mii de porci, însemna că erau câteva mii de demoni. De aceea ei se numeau pe ei înşişi legiune. Legiunea era o foarte mare unitate a armatei romane. Iar pe de altă parte, pentru ca să pună la încercare credinţa şi buna credinţă a locuitorilor cetăţii Gadara. Le dă voie, demonii intră în porci, porcii se aruncă în apă şi se îneacă şi astfel produc o înaltă pagubă economică locuitorilor cetăţii Gadara. (…) Nu-I mulţumesc pentru faptul că le-a vindecat un om, ci-L alungă pentru faptul că le-a ucis nişte animale, chiar dacă aceste animale erau pentru hrana lor şi pentru banii lor. Era un factor economic.

Dragii mei, luaţi aminte că ne găsim întru această epocă: am ieşit din materialismul istoric şi dialectic al comunismului şi am intrat în materialismul nedogmatizat al societăţii moderne în care primează două elemente: economicul şi politicul. Se răstoarnă valorile. Adevăratele valori sunt date la o parte pentru ca să intrăm doar în lumea banului, a câştigului, a profitului, a pierderii, a economiei de piaţă, a întrecerii între forţele economice. Dragii mei, nu vă părăsiţi valorile înalte care vă ţin în viaţă şi ţin în viaţă acest popor român! Iar valoarea spirituală supremă este credinţa în Dumnezeu urmată imediat de cultură. Credeţi în Dumnezeu şi agonisti-vă cultură universală şi naţională cât mai multă. (…) Citiţi în particular, acasă sau biblioteci, literatură bună, adevărată, sănătoasă, ziditoare de suflet. Pierdeţi puţină vreme, cât mai puţină, cu televizorul care vă ucide sufletul. Aşa sunt făcute televizoarele să ucidă sufletul. Şi reveniţi la plăcerea lecturii folositoare, ziditoare şi încântătoare în acelaşi timp. (…) Este important să ne păstrăm şi să ne consacrăm valorile spirituale cu prioritate faţă de cele materiale. Ne-a spus-o Mântuitorul Hristos: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor adăuga.” Toate celelalte înseamnă economicul: banii, hrana, serviciul; toate se adaugă dacă mai întâi le cauţi pe cele spirituale.

Şi în sfârşit, dragii mei, ultimul episod cu acest fost demonizat care-I cere lui Iisus să-l primească lângă El, iar Iisus îl refuză. (…) Iisus nu-l primeşte pe fostul demonizat drept ucenic – fiindcă asta cerea el – ci face din el direct un apostol: „Întoarce-te în oraşul tău şi în casa ta şi spunele tuturor cât a făcut pentru tine Dumnezeu.” Cu alte cuvinte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Nu porcii trebuie să fie martorii mei, ci tu! Nu animalele sunt martorii lui Dumnezeu, ci oamenii. (…)

Dragii mei, veniţi la Biserică în calitate de învăţăcei pentru ca să mă asculati pe mine sau pe cei ce sunt la acest amvon, care se presupune că ştiu mai multe decât voi, să vă tâlcuim Sfintele Evanghelii. Dar nu vă mulţumiţi cu atât! Când mergeţi la casele voastre spuneţi mai departe ce aţi văzut şi ce aţi auzit. Nu vă mulţumiţi să păstraţi doar pentru voi. (…) Fiţi apostolii lui Iisus Hristos! O simplă mărturisire! Nu se poate ca tu, în viaţa ta, să nu fi avut ceva pentru care să nu-J mulţumeşti lui Dumnezeu. (…) De câte ori scăpăm din primejdii fără să ne dăm seama că Dumnezeu este cel care ne ocroteşte pentru că ne spune Psalmistul: „Dacă n-ar zidi Domnul casa, în zadar   s-ar ostenii ziditorii.” Domnul este cel care zideşte şi Domnul este cel care ne construieşte şi sufletele noastre. De aceea, încă o dată, a fi creştin militant nu înseamnă doar a merge la Biserică, a te închina, a te împărtăşii, este şi cealaltă latură învăţătoare. Fiecare dintre voi prin mărturia sa proprie a propriei sale experienţe să spună tuturor cât a făcut Dumnezeu pentru el sau pentru aceia pe care-i cunoaşte. (…)

Să nu vă părăsească nici o clipă speranţa şi optimismul pentru că răul este agresiv, dar binele întotdeauna învinge prin Biserica lui Iisus Hristos despre care Întemeietorul ei a spus că: „Porţile iadului nu o vor birui”, – porţile iadului însemnând tot ceea ce poate avea răul mai agresiv şi mai veninos. Fiţi încredinţaţi de puterea lui Dumnezeu! Învăţaţi bine tot ceea ce trebuie să învăţaţi! Spuneţi-le şi altora ceea ce aţi învăţat bine şi ziditor de suflet, rămâneţi optimişti, încrezători în voi înşivă, în tăria şi puternicia şi vrednicia neamului nostru! Amin.

sursa: ÎPS Bartolomeu Anania, transcrierea unor frgamente din Predica rostită în Duminica a 23-a după Rusalii, 2005