De ce Biserica nu trebuie să facă politică

De ce Biserica nu trebuie să facă politică (o scurtă replică pentru diaconul Ghenadie Valuța)

Se spune că dacă la 20-25 de ani nu ești un revoluționar, iar pe la 40-50 de ani nu ești un tradiționalist convins, degeaba ai ros papucii toată viața. Ceva asemanator e și în viața duhovnicească.

De la bun început spun: Biserica nu trebuie să facă politică sub nici o formă. Biserica doar își rezervă dreptul să spună ce-i rau și ce-i bine în lumea asta. Nouă creștinilor nu ni s-a poruncit sa facem posibilul ca Adevărul să triumfeze, ci doar să mărturisim despre El. Atunci când Iacob și Ioan I-au propus lui Hristos sa poruncească să se coboare foc din cer asupra celor care nu i-au primit, El i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? (Luca 9.55)

Asemenea lui Hristos înaintea lui Pilat, Biserica mărturisește despre Adevar, iar la provocări și întrebari prostești are dreptul sa nu răspundă. Biserica lui Hristos e o Străină în lumea asta și într-o „opoziție” și „minoritate” continuă, oricare ar fi culorile partidelor politice. Toată lumea I se va opune, pentru că Ea propovaduiește altceva decât ceea ce așteaptă oamenii. Ea e o continuitate a lucrării și a prezenței lui Hristos în lume, iar soarta Lui noi o cunoaștem…

Deși părintele Ghenadie se laudă că a „crescut duhovnicește” la Iași, el și cei câțiva adepti ai săi au rămas repetenți la capitolul acesta și la nivelul unui neofit obraznic. (neofit – nou convertit)  Ei încă n-au înțeles ce-i Biserica și rolul Ei în lume. AO „Pro Ortodoxia” are probleme majore. De la începutul activității lor, incusiv în spațiul virtual, ei încă n-au spus nimic despre Hristos, Ortodoxie, Biserică și Credință. Ei au venit doar cu „soluții” ieftine și discursuri cu un conținut vulgar. Îmi pare rău să le spun, dar mai mult regret că au loc toate acestea.

Știți ce mi se pare anormal la noi? Noi sfințim Icoanele și Crucile, dar uităm să ne rugăm sfinților care sunt zugraviți pe Ele. Umblăm cu ifose de apărători ai Bisericii și ai Ortodoxiei, dar nu conștientizăm că Biserica și Ortodoxia  ne apără. Avem o armată de „mărtirisitori” și „mucenici” care habar n-au despre ce vorbesc, dar dornici să se manifeste într-un fel sau altul. Avem „mironosițe” care uită că n-au dreptul nici să vorbească în Biserică, dar care aruncă anateme în toate părțile, neștiind că asta o face doar soborul episcopilor după o cercetare amănunțită.

Fraților zeloți, care confundați rigoarea cu rigorismul și Ortodoxia cu ortodoxismul! Nimeni nu spune că nu trebuie să fie o mișcare de rezistență. Da, dar s-o facem cu o maximă responsabilitate și prin metode creștine. Să vadă cei din jur că propovăduim o altă lume, o altă lege. O dragoste neprihănită și veșnică. Lăsați speculațiile de doi bani și comentariile stupide despre viața personală a conducerii tării și a păstorilor Bisericii. Creștinismul nu se impune cu sila. El se trăiește.

P.S. Nu sunt Pro-European, nici Pro-Eurasiatic. Vreau să fiu creștin.

Și încă una: Părinte diacon, înainte de a publica ceva, roagă un profesor de română și unul de limbă rusă să controleze textele. Uneori ajută.

Arhim. Augustin (Zaborșciuc)

blog : http://arhimaugustin.info/