Arhim. Siluan (Şalaru) – Perioada Sfintelor Sărbători de Iarnă este timpul în care trebuie să ne dedicăm mai mult ca niciodată reflecţiei asupra rolului şi locului nostru în această lume şi asupra relaţiilor noastre cu semenii

Şi-auzi ! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum,
Se-aud acum în tindă –
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Ler, oi Domnul mare!„

George Coşbuc

Iată că s-a întors din nou fila calendarului şi sunt numărate zilele până când colindătorii vor veni pe la fereşti pentru a ne aduce vestea cea mare a izbăvirii noastre – Naşterea Pruncului Sfânt în ieslea Betleemului – pogorârea lui Mesia pe pământ prin Fecioara Maria, care a luat trup omenesc, spre a trăi printre noi şi a ne arăta calea cea mântuitoarea a vieţii veşnice.

Perioada Sfintelor Sărbători de Iarnă marcate în mod crucial de Crăciun, este timpul în care trebuie să ne dedicăm mai mult ca niciodată reflecţiei asupra rolului şi locului nostru în această lume şi asupra relaţiilor noastre cu semenii. Pentru a înţelege aceste realităţi extrem de importante este nevoie de un singur lucru – să fim cu luare aminte la viaţa pământească a Domnului Hristos de la naşterea Sa cu trup şi până la răstignirea pe Cruce. Astfel, prin nişte exemple extrem de simple dar cu atât mai impresionante – Mântuitorul ne învaţă dragostea absolută pentru aproapele care devine cheia salvării neamului omenesc.

Din clipa în care prima rază a Stelei binevestitoare a atins faţa pământului, ura, duşmănia, pizma, lăcomia şi chiar moartea au fost spulberate de absolutul dragostei dumnezeieşti, care are puterea de a umple fiecare suflet deschis fără a mai lăsa loc pentru patimi păgubitoare.

Aşa a binevoit Dumnezeu în atotoputernicia Sa, ca prin naşterea, iar mai târziu prin jertfirea izbăvitoare a Unicului Său Fiu, să răsădească în inimile noastre sămânţa dragostei şi a bunătăţii pe care trebuie să o stropim cu lacrimile rugăciunilor noastre unii pentru alţii.

Şi cum noul an ne bate la uşă, acum e mai bine ca niciodată să începem valorificarea acestui mare dar ceresc. Să ne rugăm ca acest început de calendar să ne fie şi început pentru fapte bune, făcute în numele Domnului. Să fim deci mai mărinimoşi cu ce nevoiaşi, mai îngăduitori cu cei căzuţi în ispite şi numaidecât mai iertători faţă de greşiţii noştri, aşa cum ne învaţă Rugăciunea Domnească.

Acesta să fie ceasul în care să ne plecăm urechea la dangătul clopotului care ne îndeamnă să îngenunchem smeriţi în faţa măreţiei Celui fără de început şi fără de sfârşit şi să-i cerem cu desăvârşită smerenie să ne călăuzească paşii în viaţa vremelnică plină de atâtea şi atâtea năpaste şi greutăţi.

Dar înainte de a cere să nu uităm a mulţumi mai întâi pentru mila Celui Preabun de a ne fi ajutat să trecem cu bine prin anul precedent, de a ne fi înţelepţit datorită încercărilor prin care am trecut cu voia Sa şi de a fi înţeles încă o dată că nimic nu scapă cunoaşterii dumnezeieşti şi dreptei Sale Judecăţi.

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,

Fie deci ca Tatăl Ceresc să-şi coboare încă o dată privirea către poporul Său cel credincios, învrednicindu-ne pe toţi să punem început bun anului nou, care să ne fie drum deschis spre fapte întru binele Sfintei noastre Biserici şi spre mântuirea sufletelor, iar de rând cu aceasta, apropiatul praznic al Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru să unească şi mai mult legătura între fraţi şi să sfarme inimile împietrite pentru a pătrunde în ele lumina cea dătătoare de viaţă a credinţei.

LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI!

Cu cele mai sincere urări de bine,

Arhimandrit SILUAN (Şalaru),

Stareţ al Sfintei Mănăstiri Curchi,

Exarh al Mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei,

Protopop de Orhei