Mănăstirea “Naşterea Maicii Domnului” din Curchi, Orhei are o istorie captivantă care ar putea fi subiect pentru un documentar de succes, de acest aşezământ monahal fiind legate numele unor personalităţi celebre cum ar fi Regele Mihai, ţarul Nicolae II care a vizitat mănăstirea şi a făcut şi o donaţie, Patriarhul Miron Cristea, Mitropoliţii Efrem Tighineanu şi Gurie Grossu, arhiepiscopul Antim Nica, arhitectul italian Bartolomeo Rastrelli ş. a.
Mănăstirea Curchi a fost înfiinţată în 1773 de către fraţii Iordache şi Mihail Curcă, răzeşi de prin părţile locului, pe una din moşiile lor din vecinătea satului Morozeni pe malul râuleţului Vatici care curgea pe lângă mănăstire.
Spre mijlocul secolului al XIX-lea mănăstirea era cunoscută drept una din cele mai bogate, mai frumoase şi mai mari mănăstiri din Moldova având o bună organizare duhovnicească, o gospodărie bogată şi o bibliotecă impresionantă.
Biserica principală a mănăstirii, catedrala cu hramul Naşterea Maicii Domnului, a fost construită între 1862-1872, după un proiect al arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli. Executată în stil baroc, este cea mai înaltă catedrala din Moldova – cupola de mijloc având 57 de metri, este geamănă cu Soborul Sfîntul Andrei cel întâi Chemat de la Kiev.
În timpul celui de-al doilea război mondial biserica mare a fost restaurată, împodobită cu icoane şi fresce şi sfinţită de mitropolitul Efrem Tighineanu. La ceremonie s-au aflat prezenţi Regele Mihai şi Regina-Elena, care figurau drept ctitori. Se ştie că Regele Mihai era un oaspete frecvent al mănăstirii şi chiar şi-a făcut ziua de naştere aici. Majestatea sa îndrăgise discuţiile cu stareţul de atunci la o ceaşcă de ceai.
Aşezământul păstrează mai multe cărţi vechi, între care un „Apostol” din 1840 şi un Evangheliar cu autografele mareşalului Antonescu şi al Mitropolitului Efrem Tighineanu, lăsate la 10 aprilie 1942.
În anul 1958 puterea sovietică a izgonit călugarii, a distrus numeroase icoane şi a ars aproape 4 mii de volume de literatură religioasă şi artistică. Bisericile Naşterea Domnului şi Sfîntul Nicolae au fost transformate în depozite, biserica Sfîntul Dumitru în club, iar cea a Tuturor Sfinţilor – în morgă.
Peste un an pe teritoriul mănăstirii a fost construită o colonie de alienaţi, care a ajuns apoi spital de psihiatrie. Din cea mai mare şi mai frumoasă mănăstire a Basarabiei, Curchi a rămas o ruină. Călugării au fost alungaţi. În chiliile lor au fost aduşi bolnavi mintal. Prin 1998, urletele lor încă mai acopereau glasul clopotelor.
Abia în anul 2002 complexul monastic Curchi a fost transmis în gestiunea Bisericii Ortodoxe din Moldova şi monahii singuri au demarat lucrările de reconstrucţie la una din biserici, în celelalte edificii fiind amplasate încă clădirile auxiliare ale spitalului.
“Din ruine spre înălţare”
Ce a urmat după trecerea mănăstirii în gestiunea BOM am aflat din discuţia cu actualul stareţ al mănăstirii, arhimandritul Siluan Şalaru:
– Lucrurile au luat o întorsătură fericită la 15 februarie 2006, când compania Teleradio-Moldova a organizat maratonul „Mănăstirea Curchi: Din ruine spre înălţare”. În cadrul acestui telemaraton mai mulţi creştini, agenţi economici au contribuit financiar la renaşterea acestui important monument de cultură şi spiritualitate. Veneau la noi la mănăstire şi tineri şi mai în vârstă, veneau la sediul Teleradiodifuziunii naţionale, la oficiile poştale din ţară şi depuneau fiecare cât putea, cum îi dicta starea lui lăuntrică contribuind la reedificarea acestui aşezământ monahal care pe timpuri a fost o fortăreaţă a spiritualităţii noastre ortodoxe.
– Cine a dirijat lucrările de reconstrucţie şi restaurare a mănăstirii? – În primul rând ar trebui să vă spun că noi avem un consiliu de observatori care urmăreşte cu multă grijă şi atenţie gestionarea fondurilor financiare şi materiale care se acumulează aici pentru reconstrucţia mănăstirii. În 2006 Compania de construcţii “Glorinal” a câştigat tenderul şi a devenit antreprenor general, luându-şi angajamentul de a realiza lucrările de proiectare şi restaurare a 14 obiective de bază: 3 biserici, 4 blocuri de chilii, biblioteca, muzeul mănăstirii, blocul stăreţiei şi blocul arhieresc, trapeze, blocul pentru viitorul seminar teologic, hotelul, moara şi zidul din cotileţi care înprejmuieşte mănăstirea.
Astăzi, vă puteţi convinge, lucrările mai dificile au fost deja îndeplinite: a fost consolidată Biserica, au fost construite blocurile de chilii mănăstireşti 1 şi 2. Poate nu ştiaţi că, până în decembrie 2007, toţi monahii locuiau în schitul din preajma mănăstirii şi trebuiau să meargă pe jos de două ori pe zi aproape un kilometru pînă la Biserică.
Ce să mai zic, procesul de reconstucţie a mănăstirii ne pune în faţa unor mari încercări, mai ales că noi, ca şi monahi, avem datoriile noastre faţă de Dumnezeu, pravila care include metanii, rugăciuni, citirea Psaltirii. De asemenea, la mănăstire nu trebuie să înceteze slujirea Liturghiei, care este cea mai completă şi mai puternică rugăciune. Şi, aşa cum construcţia ne cere şi ea eforturi susţinute, ne vedem în situaţia de a ne împărţi puterile între lucrurile lumeşti şi cele dumnezeieşti.
-Cum decurg lucrările la moment? -Procesul de recontrucţie a Bisericii este unul anevoios şi complex. Asta pentru că lucrările de restaurare nu sunt deloc simple, dar şi pentru că, din păcate, nu avem sursele necesare pentru a le pune la dispoziţia muncitorilor atunci când situaţia o cere. De exemplu avem restanţe pentru a achita lucrările de peste 13 milioane lei faţă de Compania “Glorinal” care este antreprenor general, lucrări efectuate în perioada august 2007- aprilie 2008.
Dar ne bucurăm până în prezent de sprijinul şi înţelegerea oamenilor din conducerea acestei companii şi constat cu satisfacţie că în ţara aceasta mai sunt oameni cu suflet, oameni care contribuie la edificarea şi valorificarea acestor oaze de lumină care sunt mănăstirile noastre. Prin intermediul revistei “VIP magazin” aş dori să mulţumesc colectivului şi administraţiei “Glorinal” şi, în mod special, dlui director-general Vasile Chirică şi tuturor oamenilor care ne susţin. De asemenea, ţin să mulţumesc personal speacherului Marian Lupu şi preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care se implică activ în procesul de reconstrucţie în pofida tuturor grijilor pe care le are în calitate de şef al statului. Domnia sa contribuie personal la identificarea surselor de finanţare a acestor lucrări. Avem convingerea că Maica Domnului care este acoperitoarea cerească a mănăstirii noastre ne va ajuta şi în continuare să ducem la bun sfârşit ceea ce am început. -Să vă ajute Dumnezeu!
Un text de Igor Pînzaru
VIP MAGAZIN, Mai 2008, Nr. 49
