În vremurile noastre grele şi tulburi există o mică, dar puternică grupare de oameni cu anumite căutări metafizice. Unii îl găsesc pe Dumnezeu la nevoie, ca pe o consolare, ca pe o scăpare. De obicei, omul găseşte ceea ce căuta şi ceea ce îi convine.
Nu vrea să se ostenească şi să asude prea mult. Se mulţumeşte cu soluţii exterioare şi uşoare. Astfel, uneori îşi rezumă religiozitatea (credinţa) la îndeplinirea unor obligaţii formale, fără nici o valoare [prin ele însele]. Alteori este păcălit de învăţători vicleni care îi exploatează aspiraţia după Dumnezeu oferindu-i ceva eliberator, plăcut, relaxant, care nu implică nici un efort.
În această căutare se dezvoltă o demonologie, o antihristologie şi o eshatologie, care se clădesc pe baze eronate. Exagerări, stabilirea unor date pentru sfârşitul lumii, relatări despre naşterea antihristului, şi alte asemenea, produc teamă în sufletele creştinilor, lucru ce nu este nici potrivit, nici folositor. Unii vorbesc mai mult de antihrist decât de Hristos. Preocuparea lor de bază este tâlcuirea vremurilor. Destui înţelepţi se neliniştesc de marea nelinişte a credincioşilor. Cercetarea lor curentă este găsirea ştirilor care să le certifice părerile proprii. Considerăm nefirească această reacţie exagerată.
Oamenii au lăsat lupta împotriva patimilor potrivnice şi sădirea virtuţilor râvnite şi se preocupă pătimaş toată ziua cu fantezii, frici, superstiţii, cu aşa-zisele vrăji care li se fac, cu numere malefice, şi altele. Au uitat de cercetarea [duhovnicească], de rugăciune, de lucrarea cea bună, de pocăinţă, de viaţa legată de Sfintele Taine ale Bisericii, şi se chinuiesc cu interpretări subiective şi cu false teorii străine. Acestea toate îi îndepărtează de esenţă, de fundamentul vieţii duhovniceşti autentice, şi-i conduc pe oameni într-un labirint demonic, întunecat.
Spunând acestea nu vrem să zicem că nu se petrece nimic. Nu propunem o stare de complacere nesănătoasă, o atitudine de indiferenţă, de uşurătate şi ignoranţă. Este nevoie desigur de trezvie, de atitudine, de bărbăţie, de împotrivire la orice nedreptate sau neadevăr. Libertatea persoanei umane este ceva foarte important şi va trebui să fie apărată în orice chip, întotdeauna şi pretutindeni. Toată atenţia noastră ar trebui să fie îndreptată spre ceea ce este esenţial, folositor şi adevărat, numai către acestea. Din păcate, mulţi oameni se tem să-şi oglindească în adevăr propria goliciune interioară. Şi astfel vor să se preocupe de orice nu implică un efort personal.
Azi oamenii se îngrijorează că vor ajunge cumva să nu aibă ce mânca. Strâng alimente pentru zilele grele ce vin. Dar acestea nu au o dată de expirare? Sau cu ce bucurie vor mânca văzându-i pe fraţii lor murind de foame? Hristos nu ne-a învăţat Tatăl nostru? Nu spune acolo: dă-ne-o nouă astăzi? Adică şi creştinii se preocupă doar de bani şi mâncare? Este foarte important să vedem bine unde se scurge osteneala (lupta) creştinilor noştri. Să nu dăm pricină de râs celor care, fără frică de Dumnezeu, ne ironizează, care s-au şi înmulţit în ultima vreme.
Suntem judecaţi după alegerile noastre. Avem răspunderea opţiunilor noastre. Este neapărat nevoie de studiu, de cunoaştere, de experienţă, de sfat şi de luminare. O spun din nou. Este nevoie de pocăinţa sinceră a tuturor, de o întoarcere sănătoasă, de schimbarea minţii (cugetului), a felului de viaţă, de o nouă mentalitate, de un alt ţel (altă perspectivă), de altă ţintă, de un scop înalt, de o viaţă plină de sens. Cinstea, dreptatea, sinceritatea se pot întoarce în aceste vremuri grele.
Dacă mult discutatul card al cetăţeanului ne lipseşte de libertăţile noastre, va trebui, fireşte, să nu-l luăm (să-l refuzăm), ascultând de hotărârea Bisericii. Dar nu trebuie să trăim continuu în suspiciune, în imaginaţii, exagerări, fanatism, extremisme şi lupte partizane. Frica, groaza, panica şi revolta împotriva tuturor nu sunt moduri drepte de viaţa duhovnicească.
Trăim vremurile de pe urmă? Se împlinesc semnele vremurilor? Îşi va pune antihrist pecetea sa? A venit sfârşitul lumii? Tot voia lui Dumnezeu se va face. Bătrânul sfânt Siluan spunea: Şi cerul cu pământul de s-ar uni, nu mă tem. Hristos dăruieşte celor credincioşi lipsa fricii, netulburarea, nădejdea, optimismul şi bucuria. Descurajarea, deprimarea, pesimismul şi tulburarea (agitaţia), nu aparţin niciodată creştinilor
Avva Moise Aghioritul, Traducere după originalul grecesc, folosind şi traducerea de la: Are We Living În The End Times?, http://www.cuvantul-ortodox.ro