Hristos n-a venit să desfiinţeze Legea şi proorocii, ci să le împlinească, ne spune Evanghelia Sa. A venit să ni le facă desăvârşite: N-am venit să stric, ci să împlinesc Legea şi profeţii (Matei 5, 17). De aceea a şi împlinit destule prevederi ale Legii iudaice din perioada Lui, ca să nu pară un reformator şi să provoace degrabă ura compatrioţilor Săi, şi să se integreze de drept în societatea iudaică, înlăuntrul căreia Îşi va desfăşura activitatea în timpul vieţii Sale publice. Şi oricum era de acord cu împlinrea câtorva prescripţii tipiconale fundamentale. Astfel, a împlinit tăierea împrejur după fire din acel timp. Adică, această tăiere care se aplică tuturor băieţilor la opt zile după naştere, din raţiuni de „sănătate” şi, prin extensie, şi pentru o orientare duhovnicească autentică. Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârşirea noii creaţii, a noii tăieri împrejur duhovniceşti.
Tăierea împrejur cu înţeles duhovnicesc a folosit-o şi Sfântul Ştefan, primul mucenic, înaintea ascultătorilor săi, pe care i-a mustrat ca fiind netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi (Fapte 7, 51), adică i-a caracterizat drept împietriţi din punct de vedere duhovnicesc, insensibili, şi acesta este adevărul. Cel care are conştiinţa împietrită săvârşeşte crimele cele mai înfricoşătoare, aşa cum au făcut cei care l-au ucis cu pietre pe Sfântul învăluit în lumină, Ştefan, primul mucenic. În timpul tăierii împrejur, Hristos a primit, după tradiţia iudaică şi după legile în vigoare şi numele Iisus (Mântuitorul Cel Adevărat), precum şi Emanuel (Dumnezeu este cu noi), pe care I le hărăzise cerul înainte de veacuri (Isaia 7, 14; Matei 1, 22-23). Era Cel aşteptat de neamuri, Iisus Mântuitorul lumii. Emanuel a mântuit şi mântuieşte lumea. Când Apostolii au rostit numele Său, au reuşit să învieze morţii (Fapte 3, 6), dar şi fiecare credincios poate să săvârşească minuni în numele lui Iisus.[…]
Evanghelia (Fapte 4, 12) ne vorbeşte şi ea despre numele lui Iisus, anume că este mai presus de toate celelalte nume de pe pământ, care mântuieşte pe oameni şi că în numele lui Iisus să se plece tot genunchiul, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt (Filipeni 2, 10-11). Prin urmare, este minunat numele lui Iisus. Poartă înlăuntrul lui şi exprimă puterea dumnezeiască pe care i-a dăruit-o Dumnezeu Însuşi. Este numele care va stăpâni toată creaţia.
(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 46-48)