Odinoară, stresul nu era cunoscut între tineri. Aceştia trăiau firesc, fără presiuni deosebite. Stresul era prezent numai la adulţii prinşi de grijile vieţii. În prezent, sunteţi stresaţi şi voi. Stresul a devenit a doua voastră natură. Viteza cu care se desfăşoară toate, societatea de consum, lipsa credinței precum şi o anumită predispoziţie genetică ne conduc spre boala contemporană, care ne afectează pe toţi, numită stres.
Acum viaţa s-a schimbat. A devenit îngrozitoare… stresantă. Şi pe voi vă trage spre vâltoarea stresului. Vă stresaţi zi şi noapte din cauza serviciului, a relaţiilor de dragoste, a banilor, a nereuşitei familiale. Deşi sunteţi tineri, vă stresaţi foarte tare. Vă este frică de viitor, de ceea ce veţi face şi de atâtea probleme pe care abia începeţi să le conştientizaţi.
Mulţi dintre voi vă întrebaţi ce o să înduraţi atunci când problemele se vor înmulţi, iar stresul odată cu ele. Consider că în asemenea situaţie, puteţi face trei lucruri (în afara cazurilor grave, în care este absolut necesară administrarea unor medicamente care să reducă stresul): Unu: Să vă dați seama de ce trăiți.
Dacă vă veţi da seama că trăiţi pentru un scop înalt,nu vă veţi mai stresa niciodată. Scopul sfânt nu provoacă stres. Doi: În continuarea primului punct, să dobândiţi criterii corecte de viaţă şi de fericire. Viaţa fericită nu constă în dobândirea de bunuri materiale. Practic, acestea provoacă stresul.
Fericirea constă în folosirea corectă a bunurilor de pe pământ. Trei: Să vă însoţiţi de credință, care vă poate oferi răspuns la toate problemele, şi implicit la cele legate de stres.
Bibliografie: Părintele Timotei Kilifis – „Tinerețe curată, tinerețe frumoasă”, Ed. Egumenița, pp. 106 – 107.