Astăzi, 15/28 ianuarie 2018, în Duminica Vameșului și a Fariseului, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului”, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Curchi, unde a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de soborul de slujitori, enoriașii și tinerii prezenți în biserica de iarnă a așezământului monahal.
Duminica de astăzi, numită a vameşului şi a fariseului după pericopa evanghelică citită (Lc. 18, 10–14), deschide şirul de duminici pregătitoare întâmpinării Postului Mare.
În cuvântul de învățătură adresat cu acest prilej după citirea pericopei evanghelice, PS Siluan a accentuat importanța adevăratei pocăințe și a smereniei, având drept model rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!”:
„De azi intrăm în perioada pe care au numit-o Sfinții Părinți: primăvara sufletească. Această perioadă este compusă din două părți: trei săptămâni cu patru duminici pregătitoare pentru Sfântul și Marele Post, și a doua perioadă propriu-zisă, a Sfântului și Marelui Post.
Iată că duminica de astăzi, cea a Vameșului și Fariseului, este prima pregătitoare pentru Sfântul și Marele Post. Domnul Iisus Hristos le-a vorbit Apostolilor și contemporanilor săi o frumoasă pildă evanghelică, pe care astăzi ne-o pune în atenția noastră ca să înțelegem cum se cuvine să ne rugăm, dar și ce atitudine trebuie să avem unul față de celălalt și față de apropiații noștri.
Evanghelia de astăzi a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca ne prezintă doi oameni care au venit la Templu ca să se roage, unul dintre ei fiind fariseu și altul vameș. Trebuie să știm că fariseii erau o clasă cinstită de oameni, care alături de mai marii clerului aveau misiunea să îi învețe pe oameni, cunoscând foarte bine Legea lui Moise. Cel de-al doilea care veniseră la Templu era un vameș. Vameșii aveau datoria să adune darea, un fel de impozit către statul roman și prin aceasta își atingeau disprețul și necinstea dintre oameni, și majoritatea dintre ei erau așa precum noi astăzi obișnuim săi numim corupți, deoarece impuneau dări mai mari concetățenilor lor.
Faptul cum s-au rugat acei doi oameni este vrednic de luat aminte: fariseul, care în liniștea sufletului său i se părea că a îndeplinit poruncile lui Moise, a venit în Templu și și-a îndreptat fața spre altar și încerca să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce reușise să facă: pentru că dă zeciuială, pentru că împlinește poruncile, pentru că nu este mai rău decât ceilalți oameni, și că nu este ca și acel vameș. Pe când vameșul, care stătea departe, care nu-și ridica privirea de la pământ, zicea: Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosul! Și încheie Domnul Hristos pilda că vameșul s-a întors mai îndreptățit la casa sa decât fariseul, căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
Pilda pusă înaintea noastră spre meditare în această duminică ne arată că trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini morale care ajunge pricină de dispreţuire a celorlalţi oameni şi că smerenia adevărată creşte uneori din lacrimile păcătoşilor.
Să luăm lecție de la vameș și fariseu și să însușim această lecție, care este una scurtă, dar foarte profundă: nu te tângui în dreptatea ta, ci, cu toată bogăția faptelor tale bune, toată nădejdea mântuirii să ți-o pui în milostivirea lui Dumnezeu, strigând din adâncul sufletului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Să începem calea Triodului trecând prin ușa pocăinței, care este Duminica Vameșului și a Fariseului, cu această hotărâre: Să fim mai smeriți! Să ne nevoim cu nevoința cea bună, căci nevoință este Triodul – nevoință este Postul Mare,” a subliniat Preasfințitul Părinte Episcop.
La ieşirea din biserică, credincioşii prezenţi şi-au exprimat bucuria duhovnicească, primind arhiereşti binecuvântări.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul arhieresc al Mănăstirii Curchi.
