În Duminica a VII-a după Rusalii Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Evanghelia acestei Duminici înfăţişează două vindecări minunate, săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi şi a unui mut. Cu toate că Sfântul Evanghelist Matei prezintă foarte succint aceste minuni, prezentarea sa conţine multe şi profunde înţelesuri, deosebit de folositoare vieţii noastre duhovniceşti.
Mântuirea sau tămăduirea sufletească este darul lui Dumnezeu dat celui care îl dorește, îl cere şi îl cultivă. Rolul omului în actul vindecării proprii este exprimat cel mai clar prin conceptul de „credință”. Credința reprezintă acea putere sufletească prin care intrăm în legătură cu Cel care ne-a adus la viață. Ea nu este rezultatul studiului sau al cercetării, ci expresia încredințării lăuntrice ca urmare a deschiderii către Dumnezeu. Hristos le adresează orbilor din pericopa evanghelică o întrebare esenţială: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Sfântul Ioan Gură de Aur spune că prin această întrebare, Hristos nu a făcut altceva decât să-i facă pe cei doi orbi să simtă strălucirea credinţei lor şi să îi îndemne spre mai multă râvnă pe cei care erau de faţă.
„Ar fi fost greu de trăit pe pământ dacă n-ar fi existat Сineva care să ne ajute să ne descurcăm în viață… Pentru că deasupra noastră e Însuși Dumnezeu Atotțiitorul, Dragostea Însăși. Încrede-te în voia lui Dumnezeu și El nu te va rușina. Încrede-te nu prin cuvinte, ci prin fapte. De aceea a și devenit viața grea, pentru că oamenii au încurcat-o prin judecățile lor, pentru că, în loc să cheme în ajutor pe Dumnezeu, au început să se folosească și să aibă încredere doar în rațiunea lor… Să nu te temi nici de necaz, nici de boli, nici de suferințe, nici de orice fel de ispite – toate acestea sunt cercetări ale lui Dumnezeu, ție spre folos…” ne spune Sfântul Anatolie de la Optina.
Avem puţină credinţă și cel mai des este una teoretică. Și totuși, din puţinul pe care-l avem, putem obţine totul. Aşa cum e de ajuns doar un singur cuvânt duhovnicesc prin care, dacă-l punem în lucrare, ne putem mântui. Pentru a trece de la o credinţă – „teoretică” la „lucrătoare” e nevoie de dragoste și încredere. Pe măsură ce transpun în faptă ceea ce ştiu că e bine să cred, capătă mai multă dragoste față de Dumnezeu și încredere în El.
Evanghelia de astăzi, alcătuită numai din câteva versete, trebuie să ne întărim credinţa în realitatea şi adevărul minunilor Mântuitorului. Şi cu noi se pot întâmpla minuni, chiar şi astăzi, dar cu o anumită condiţie: să putem şi noi răspunde la întrebarea: Crezi tu că pot Eu să fac aceasta?, cu răspunsul: Da, Doamne! Atunci în mod sigur răspunsul de la Dumnezeu va veni: Fie după credinţa ta.
