În seara dintre ani, când noaptea încearcă să arunce peste întreg pământul misteriosul său așternut, mulțime de creștini își îndreaptă pașii spre sfintele lui Dumnezeu biserici asemenea păstorilor din Betleem, ca să-L vadă pe Cel mai înainte de veci, întrupat pentru mântuirea noastră. Și aducându-I ca daruri, rugăciuni și inimi smerite, conștientizează că încă pe cale fiind ei, Hristos se naște în inimile lor.
După rânduială, în această seară în mănăstirea noastră s-a săvârșit slujba privegherii în cinstea Nașterii lui Hristos. Biserica mănăstirii a încăput în sine pelerinii veniți pentru închinare, în ochii cărora era sclipirea veșniciei.
Purtați de valul vieții, al grijilor și al prăznuirilor pripite, puțini cunosc că undeva departe, într-o iesle sărăcăcioasă și rece, Fecioara naște un Prunc pe care Tatăl Îl dă spre junghiere. Mișcaţi de o bucurie evanghelică niciodată nu vom uita care este prețul mântuirii noastre.
Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
