În Duminica a XXI-a după Rusalii, Preacuviosul Părinte Siluan (Șalari), Starețul Mănăstirii Curchi, a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi în Catedrala Nașterea Maicii Domnului a Mănăstirii.
La slujbă au participat numeroşi credincioşi, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. În timpul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, poporul dreptmăritor s-a rugat dimpreună cu obștea monahală către Dumnezeu, pentru pace și bună înțelegere între oameni.
PC Părinte SILUAN (Șalari), a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa evanghelică citită astăzi la Sfânta Liturghie în care ni se prezintă Învierea fiului văduvei din Nain. De asemenea a mai subliniat că, Evanghelia Învierii fiului văduvei din Nain este o parabolă tulburătoare despre viaţă şi moarte, despre nimicnicia acestei vieţi şi despre infinitul iubirii lui Dumnezeu pentru noi, despre trupul supus stricăciunii şi sufletul nemuritor, ambele sub puterea lui Dumnezeu. În înţelegerea mistagogică a acestei Evangheliei, Mântuitorul Hristos simte în mod infinit, ca Dumnezeu, durerea mamei care şi-a văzut fiul mort şi simte în această durere, suferinţa mamei Lui când Îl va vedea murind. Şi înviază pe fiul văduvei, ca o proorocie a Învierii Sale din morţi.
Tot în cuvântul său de învățătură ne spune, trebuie să abordăm moartea cu mentalitate și conștiință creștină, pentru că nu avem motive să ajungem la disperare ori să ne pierdem credința atunci când survine aceasta. Ea nu este cel mai mare rău care ni se poate întâmpla, pentru că mai rău decât moartea este iadul, adică despărțirea veșnică de Dumnezeu. Din cauza păcatului, moartea a devenit la fel de firească precum viața. Mai învățăm din evanghelia de astăzi și faptul ca la Dumnezeu moartea este ca un somn, ca o adormire, nu dispariție, nu neființă, care ne-ar putea într-adevar îndreptăți disperarea.
Părintele Arhimandrit, încheind cuvântul său de învățătură, cu cuvintele Sfântului Apostului Pavel: „Iată, taina vă spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiță cea de apoi. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest (trup) muritor se va îmbraca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință. Unde iți este, moarte, biruința ta? Unde iți este, moarte, boldul tău?” (1 Cor. 15,51-55).
