Moartea nu se poate nimici până ce nu este nimicit păcatul. Însă cine ar putea nimici păcatul decât Cel care a luat păcatul asupra sa?
Dumnezeu este ținta tuturor păcatelor. Prin urmare, numai Dumnezeu le poate nimici.
Numai Dumnezeu poate primi toate săgețile prietenilor și dușmanilor Săi, numai El singur le poate scoate și nimici.
Dacă Dumnezeu nu ar lua asupra Sa păcatele omului, omul ar fi nimicit de păcat și nu cu o moarte trecătoare, ci cu moartea veșnică. Așadar, păcatul este purtător de moarte! De aceea să nu spui că cea dintâi femeie a săvârșit păcat un neînsemnat.
Nu există o otravă mai groaznică decât păcatul. Deoarece această otravă este destinată nu trupului, ci sufletului și vieții acestuia. Unde se află trupul când piere sufletul? Când cade viteazul, haina se aruncă în foc ca ceva lipsit de valoare.
Nu este, prin urmare, destul a repeta ceea ce spun moraliștii superficiali: mergi și nu mai păcătui! Aceasta înseamnă citirea cărții în mod invers. Căci trebuie să spună: îți sunt iertate păcatele, de-acum mergi și nu mai păcătui!
Însă cine poate ierta păcatele decât numai Cel căruia îi este adusă ofensa?
Prin păcate este ofensat Dumnezeu. Numai Dumnezeu, prin urmare, poate să și ierte păcatele.
Bibliografie: Sfântul Nicolae Velimirovici „Învățături despre bine și rău„ pp. 165 – 166.