Însă, legea lui Hristos şi învăţătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci şi pentru mireni, căci după cum grăieşte Sfântul Pavel: privegheaţi întru toată răbdarea, rugându-vă, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte! (Romani 13, 14); iar aceasta mărturiseşte că nu doar monahii trebuie să ţină Scripturile şi să petreacă în pace, întru viaţa pustnicească, ci şi toţi aceia care trăiesc în oraşe şi în sate alături de soţiile şi copiii lor.
Căci de ce s-ar cuveni mireanului să aibă ceva mai mult decât monahul, în afară doar de convieţuirea cu soţia sa?
Căci întru aceasta (convieţuirea cu soţia) abia el de are iertare; însă în rest – în orice altceva – nu, căci asemenea monahului, întru toate îi este poruncit să facă şi el şi în tot lucrul nu îi este îngăduit să încalce poruncile.
(Sfântul Iov de la Poceaev, Viața. Cuvinte de învățătură. Acatistul, Editura Cartea Ortodoxă & Sophia, București, 2008, p. 28)