Întru acestea se cearcă răbdarea omului şi se arată dorul ce-l are către Dumnezeu.
Frate, de voieşti a te face monah, întâi socoteşte în gândul tău că de acum te-ai mutat din viața aceasta, iar lumea aceasta şi slava ei socoteşte-o ca pe o colibă părăsită; că dacă nu te vei găti astfel pe sineţi, nu poţi să vieţuieşti precum se cuvine călugărilor şi să biruieşti patimile şi poftele cele lumeşti, care pogoară pe oameni întru pierzare. Că nemincinos e Cel ce zice: „Că oricine voieşte să-Mi urmeze Mie, să se lepede de sineşi, să-şi ia crucea sa şi să vină după Mine.
Că cel ce voieşte să-şi afle sufletul său îl va pierde pe el; iar cel ce îl va pierde pentru mine, afla-l-va pe el” (Matei 16: 24-25). Şi să mai ştii că cel ce se apropie de Domnul, acestuia i se va întâmpla unele ca acestea: ispite, necazuri, osteneală, mâhniciune, golătate, strâmtorare, defăimare şi cele ce sunt ca acestea; că întru acestea se cearcă răbdarea omului şi se arată dorul ce-l are către Dumnezeu. Deci cel ce se dă pe sineşi cu toată inima ocârmuirii stareţului după Dumnezeu biruieşte întru toate acestea; căci numai sloboda şi desăvârşita alegere a voinţei o cere Dumnezeu de la noi, şi numai El ne dă nouă vârtute şi ne dăruieşte biruinţă, precum este scris: „Apărător este tuturor celor ce nădăjduiesc spre Dânsul” (Ps. 17: 31).
Deci ţi-am spus acestea de mai-nainte, ca nu cumva, intrând [în viaţa călugărească] şi peste acestea dând, căindu-te, să zici: „N-am ştiu că mi se vor întâmpla unele ca acestea”. Căci, iată, cele ce ţi se vor întâmpla se făcură ţie cunoscute de mai-nainte, ca şi tu de mai-nainte să-ţi găteşti gândul. Căci a pune temelie nu este osteneală, ci a săvârşi zidirea; căci, pe cât de mult se înalţă zidirea, pe atât de multă osteneală dă celui ce o zideşte, până la săvârşirea lucrului. Ascultă ce zice mântuitorul glas: „Este oare cineva dintre voi care, voind să zidească turn, să nu şadă mai-nainte şi să numere cheltuiala ce o va face spre săvârşirea lui? Ca nu cumva, punând el temelia şi neputând a săvârşi, toţi cei ce-l vor vedea să înceapă a-l batjocori pe el, zicând: Acest om a început a zidi şi n-a putut să săvârşească” (Luca 14: 28-30). Războiul ostaşilor este scurt, iar al călugărului, până la ducerea lui către Domnul. (Sfântul Efrem Sirul)
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 139-140)