În Duminica a XXI-a după Rusalii (a Învierii fiicei lui Iair ), Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.
Evanghelia acestei Duminici ne prezintă două minuni cu totul ieșite din comun: vindecarea femeii bolnave de hemoragie timp de 12 ani și învierea fiicei mai-marelui sinagogii. Din prima minune se disting două aspecte importante: femeia „cheltuise toată averea ei pe doctori” fără vreun rezultat și abia atunci, ca de ultima speranță, se apropie de Hristos. Mântuitorul apreciază credința ei și îi spune: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit”.
Această credință, despre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul, este o încredere neclintită, care nu se îndoiește niciodată de împlinirea cererii, asemenea femeii care, în ciuda neputinței și a suferinței, s-a apropiat de Hristos cu credință neîndoielnică: „Cel care crede, se reazemă cu totul pe cel în care crede şi nu se aşteaptă ca el să nu-i împlinească vreo cerere; ca atare, cere cu cuget neîndoit, vine la el ca la un părinte, ca la vistieria sa, încredinţat că nu se va întoarce cu mâna goală”. Această credință sinceră a fost răsplătită de Hristos, care i-a adus vindecarea.
Cea de-a doua minune o „eclipsează” pe prima, pentru că în timpul activității Sale publice, Iisus a recurs doar de trei ori la puterea Sa divină pentru a învia pe cineva din moarte. Iair, mai-marele sinagogii, îl roagă pe Iisus să o vindece pe fiica sa, care era pe moarte. Între timp, fata moare, dar Iisus intră în casă, luându-i cu El pe Petru, Iacov și Ioan, împreună cu părinții fetei. Deși toți erau copleșiți de disperare, Mântuitorul le spune să nu plângă, explicând că fetița nu este moartă, ci doar doarme. Cuvintele Lui au stârnit ironie din partea celor prezenți, convinși că fetița murise deja. Totuși, Iisus o readuce la viață pe fiica lui Iair, sau mai exact o „trezește”, rostind cuvintele în aramaică: „Talita kumi” (Mc 5, 41), adică „Copilă, scoală-te!”.
Astfel, această Evanghelie ne învață că, indiferent de încercările prin care trecem, cu credință și smerenie, avem întotdeauna în fața noastră lumina iubirii lui Dumnezeu. Chiar și atunci când răspunsul nu vine în forma dorită, în inima celui credincios rămâne certitudinea că Dumnezeu, în bunătatea Sa, lucrează pentru mântuirea sufletului nostru și pentru viața veșnică. Așadar, să nu uităm niciodată că adevărata vindecare nu este doar a trupului, ci a întregii ființe, prin harul și iubirea milostivă ale lui Hristos.
În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Siluan a subliniat învățăturile duhovnicești esențiale desprinse din fragmentul evanghelic din această Duminică. „Suntem chemați să îndrăznim, să credem și să venim cu încredere la Mântuitorul Hristos. Atunci când încercările vieții ni se par insuportabile, când simțim că ne lipsesc puterile pentru a le depăși, să ne amintim de cuvintele Sale: „Îndrăzniți, credința voastră vă va mântui.” Este un îndemn să cerem, cu credință și nădejde, ajutor de la Dumnezeu, iar El ne va da puterea și vindecarea de care avem nevoie. Să rămânem aproape de El, căci fără îndoială va răspunde rugăciunilor noastre sincere și ne va sprijini în încercările noastre,” a spus Preasfinția Sa, îndemnând credincioșii să-și întărească legătura cu Dumnezeu prin credință statornică și rugăciune.