În Duminica a XXIV-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei și Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău, înconjurat de soborul slujitorilor Catedralei.
Această Duminică, marcată de pericopa despre vindecarea femeii gârbove, ne pune înainte iubirea milostivă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care nu doar vindecă trupurile, ci aduce libertate sufletelor chinuite de puterea răului. Femeia gârbovă, în ciuda unei suferințe de 18 ani, rămâne un model de credință neclintită, venind necontenit la sinagogă, spre a-L căuta pe Dumnezeu. Prin minunea săvârșită într-o zi de sâmbătă, Hristos ne descoperă valoarea omului și prioritatea iubirii față de orice formă exterioară a Legii.
Sfântul Luca al Crimeii subliniază contrastul puternic dintre femeia vindecată și mai-marele sinagogii. Acesta din urmă, prezentându-se drept învățător al poporului, era în realitate lipsit de iubire și milă, preocupat doar de respectarea literei legii, nu și de duhul ei. „Fatarnice!”, îi spune Domnul, dezvăluind fățărnicia ca pe un păcat grav: „Conducătorul sinagogii pretindea dreptatea și cinstea, dar inima lui era plină de asprime și neiubire de oameni. Se îngrijea de respectarea unor forme, însă îi era străină dragostea față de aproapele”, explică Sfântul Luca.
Vindecarea femeii gârbove ne arată, așadar, două moduri de raportare la Lege: cel viu și dinamic al femeii, care se apropie de Dumnezeu cu credință sinceră, și cel rigid al mai-marelui sinagogii, prins în forme goale de conținut.
Prin această minune, Hristos nu doar mustră ipocrizia, ci ne cheamă și pe noi la o viață creștină autentică, roditoare, manifestată prin dragostea milostivă față de cei aflați în suferință. Sfântul Luca ne îndeamnă să urmăm exemplul Mântuitorului, Care pune mai presus de toate mântuirea sufletului: „Domnul ne arată că viața noastră creștină trebuie să aducă roade, iar acestea se văd prin milostenie și iubire față de toți cei în suferință.”
În acest timp de pregătire pentru Nașterea Domnului, postul devine o chemare la curățirea sufletului și la înțelegerea vocației noastre de „fii ai Celui Preaînalt” (Ps 81, 6), prin urmarea poruncilor lui Hristos.
Mulțime de credincioși, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”,au primit Sfânta Taină a Împărtășaniei.
