„Sfinte Ștefane, zidește cu rugăciunile tale în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici și mănăstiri; biruiește duhurile rele ce se oștesc asupra noastră în chip nevăzut; ocrotește-ne cu rugăciunile tale necontenite și cu darul cel dat ție de Hristos, precum ai ocrotit pe creștinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”
Miercuri, 15 iulie 2020, în ziua pomenirii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat un serviciu divin praznical la Mănăstirea cu hramul „Sf. Mironosițe Marta și Maria”, Hagimus, unde a fost întâmpinat cu aleasă bucurie și dragoste fiască de obștea monahală și numeroși creștini.
Slujba praznicală a fost oficiată în aer liber, lângă biserica cu hramul “Sf. Binecredincios Voievod Ștefan cel Mare”.
În această zi a anului 1504 se mută la viaţa veşnică cel mai mare Voievod al poporului nostru, Sfântul Ştefan cel Mare. Sfârșitul domnului a fost unul pe măsura vieții sale: „Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu Sveti Ștefan vodă” (Letopisețul lui Grigore Ureche).
Semnele sfințeniei Voievodului Ștefan cel Mare le găsim în viața lui și în moștenirea pe care ne-a lăsat-o. „Toată viaţa lui a fost plină de credinţă puternică, până şi păcatele lui le-a pus în faţa lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu credinţă: Doamne, ăsta sunt eu, om. Păcatele mele pot fi mai multe, dar crucea este una singură. Şi pe aceea trebuie să o port pentru ca să izbăvesc acest popor de robia jugului păgân. A fost înzestrat cu smerenie. Când era biruitor într-o bătălie, Îi mulţumea lui Dumnezeu cu recunoştinţă, iar când se întâmpla, rareori, să fie înfrânt o spunea deschis: asta a fost pentru păcatele mele.”, spunea mitropolitul Bartolomeu Anania.
După oficierea Tedeumului de mulțumire închinat Sfântului Voievod, Ierarhul Orheiului s-a adresat cu cu cuvânt de zidire către cei prezenți: „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat„, aceste cuvinte ale Împăratului David i se potrivesc întocmai celui pe care îl sărbătorim astăzi: Marelui Voievod, apărătorul credinței noastre creștine, Sfântul Ștefan cel Mare. Un model de iubire de neam și țară, de dragoste jertfitoare față de Dumnezeu și de Sfânta Biserică. Un Domnitor care a înțeles și a trăit cu convingerea că în această viața nu poți păstra, zidi și consolida nimic fără Dumnezeu. A știut să mulțumească Domnului pentru toate victoriile sale, înălțând zeci de biserici și mănăstiri, dar totodată a știut cu smerenie să primească greșalile și învingerile sale.”
„Chipul său, care ne privește din icoane, ne îndeamnă să nu ne înspăimântăm în aceste vremuri tulburi pe care le parcurgem, ne încurajează să fim tari în credință, și statornici în mărturisirea Adevărului. Cinstindu-l în rugăciune, înțelegem că nu ne-a lăsat orfani, că este alături de noi și ne va sprijini și va ocroti Biserica, poporul și Țara pe care a iubit-o atât de mult”, a menționat în închiere Preasfinția Sa.
Arhimandrit Andrei (Cotruță), Duhovnicul Mănăstirii Hagimus i-a mulțumit Episcopului vicar pentru bunăvoința Preasfinției Sale de a oficia un serviciu divin la Mănăstirea Hagimus, în această zi importantă pentru toți dreptmăritorii creștini.
Sărbătoarea a fost înfrumusețată de un concert duhovnicesc în interpretarea corului de fete din cadrul filialei Liceului Teoretic cu profil Arte „Grigore Grigoriu” care activează pe lângă mănăstire.
