Prin această pildă minunată, rânduită de către Sfânta Biserică a se citi în Duminica a XXIII-a după Rusalii, Domnul Hristos ne predă lecțiile vieții adevărate. Astfel, ne ajută prin fapte și cuvinte să înaintăm în dobândirea iubirii de Dumnezeu, în câștigarea vieții. Ne prezintă iubirea unuia, cu cinstirile și desfătările lui, în paralel cu viața strâmtorată a altuia, dar și sfârșitul pe care l-a avut fiecare, ca să cercetăm în care dintre aceste două moduri de viață există adevărul și să devenim judecători înțelepți ai propriei noastre ființe.
Bogatul, petrecea în fiecare zi în lux și strălucire. Acestea arată această pornire lăuntrică, adică împodobirea fără de folos și prelucrarea veșmintelor, și înrobirea în plăcerile produse de mâncare. Luxul este lucrul care se opune vieții virtuoase și este alcătuit din multă și felurită răutate. Pentru că este cu neputință să adune cineva bogăție materială fără să păcătuiască, în afară de o situație rară, când omul poate să aibă și bogăție prisositoare, dar să țină cu strictețe și dreptatea, precum era dreptul Iov în Vechiul Testament.
Trebuie să ne întrebăm câți săraci sunt nedreptățiți, ca să existe toate aceste plăceri ale bogaților? Câți orfani rămân flămânzi? Câte văduve lăcrimează? Câți sunt sfâșiați și cad în tulburare?
Când va veni vremea despărțirii sufletului de trup, atunci vor da răspuns cu toții pentru întreaga viață și vor arăta pocăința cea nefolositoare de după praznic.
Lazăr, este prezentat de către Mântuitorul nu în mod simplu un sărac lipsit de venituri și de dobândirea celor necesare, ci și ținut de o neputință dureroasă și rănit trupește, fără casă, fără familie, fără vindecare, căzut la poarta bogatului. Și, cu o deosebită finețe și grijă părintească, descrie în continuare tragedia și suferințele săracului, ca să înfiereze învârtoșarea inimii celui care nu-l miluiește. Pentru că cel care nu suferă deloc, nici nu simte compătimire în fața bolii și a suferinței, devenind astfel asemenea unui dobitoc necuvântător care prin purtarea lui dezminte firea. Căci și porcii chiar simt o anumită tristețe când este tăiat un porc, căci văzând căldura sângelui aleargă guițând tânguitor.
Sensul sărăciei lui Lazăr este îndoit, pentru că pe de o parte arată lipsa celor necesare, iar pe de alta cumpătarea și smerenia purtării. Pentru că nu este de ajuns să fii sărac ca să te mântuiești, nici nu este lăudat săracul de nevoie, ci este admirat cel ce are cumpătare sufletească. Pentru că deseori cei lipsiți folosesc starea lor drept mijloc de îndrăzneli multe și viclene. Este foarte clar faptul că Scriptura îl fericește pe acel sărac care suferă umilințele cu suflet înțelept, rabdă cu bărbăție în diferitele împrejurări ale vieții și nu recurge la nicio răutate, ca să dăruiască trupului desfătarea desfrâului.
Tot în această duminică facem și pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, în cinstea căruia a fost zidită biserica de iarnă a sfintei noastre mănăstiri Curchi, în anul 1844.
Acesta a fost, la fel ca și tatăl său, prefect al cetății Tesalonicului, datorită calităților sale morale și intelectuale. Întors victorios dintr-o campanie militară, Împăratul Galeriu a poruncit ca în toate cetățile să fie aduse ofrande zeilor care i-au ajutat. Refuzând Dimitrie să aducă asemenea jertfe a atras asupra sa mânia persecutorului, care l-a aruncat în temniță. În timpul jocurilor închinate împăratului, în timp ce se afla la Tesalonic, un gladiator păgân vestit, pe nume Lie, este ucis în arenă, de către un tânăr creștin cu numele Nestor. Galeriu, întristat de moartea lui Lie, luptătorul său favorit, află că acel tânăr creștin primise binecuvântarea lui Dimitrie înainte de lupta din arenă . Plin de mânie, atunci împăratul poruncește uciderea în temniță a lui Dimitrie, ceea ce s-a și întâmplat.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir să-L roage pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate și să ne întărească în dragostea Sa, făcându-ne să înțelegem că numai El este împlinirea tuturor dorințelor noastre. Amin.