Și oamenii sfinți au ispite de la cel rău. Dacă acum nu mai pot fi biruiți prin patimile cele trupești, diavolul îi ispitește cu cele sufletești. Pe mulți vrea să-i facă să creadă că ei sunt sfinți, că fac minuni și alte asemenea. De aceea, dacă nu dobândit adevărata smerenie, sunt în mare pericol de a-și pierde toată osteneala. Și, tocmai pentru a nu cădea în mândrie, unii făceau lucruri care în fața oamenilor erau sminteală.
După ce ziarele au început a scrie că părintele Cleopa este un sfânt, că are darul înainte-vederii și alte daruri, mulți oameni veneau la cuvioșia sa doar pentru a vedea sau auzi ceva cu totul ieșit din comun, ceva pentru viitorul lor, pentru problemele lor. Desigur, aceștia plecau tot așa cum au venit, ba câteodata chiar smintiți. Iar cei care veneau sinceri, din credință, așteptând un sfat ca de la Dumnezeu, auzeau și lucruri pe care numai un om sfânt le poate ști.
Într-o zi, vine la mănăstire o doamnă care auzise de părintele Cleopa că ar fi un om sfânt, că face minuni…
După ce părintele și-a terminat pravila, a cerut binecuvântare de la duhovnicul său, părintele Varsanufie, să plece pe munte, la liniște, până la amiază. Așa că a ieșit pe ușa din spate ca să nu fie văzut de oameni și să poată merge liniștit cu rugăciunea în minte și inima la cele cerești.
Această doamnă a auzit poate ușa de la chilie închizându-se și a ocolit clădirea ca să iasă în fața părintelui. Crezând că va fi pe placul părintelui, a început să-l laude și să-i spună:
-Părinte, am auzit de dumneavoastră că sunteți un om sfânt, că faceți minuni…
Auzind aceste cuvinte, părintele Cleopa i-a răspuns tocmai cum nu se aștepta:
-Vrei să vezi minuni? Vino încoace. Vezi cârja asta? Îți dau una în cap de îți crăp capul. Să vezi minuni!
Și agita cârja spre biata doamnă.
-Cum puteți vorbi așa, părinte? Eu credeam că sunteți un sfânt!
-Da, vino să-ți arăt eu minuni…!
Așa că a plecat sărmana doamnă smintită de ce a văzut și auzit, iar părintele era supărat pe diavolul care foarte ușor poate înșela pe unii oameni prin păruta evlavie și faptă bună.
Părintele Ilie Cleopa, „Mânca-var Raiul”, 2002, pp. 130-131