Pe timpurile ateismului scrântit aici mişunau bolnavi atinşi de maladii psihice, iar bisericile erau lăsate de izbelişte. După ani buni de ideologie mincinoasă, Curchi devenise un nume comun de ocară, lumea uitase, de fapt, că aici s-a aflat odinioară cel mai de seamă locaş sfânt al Basarabiei. Nebunii istoriei – sovieticii, l-au declarat Monument ocrotit de stat, dar cu asta au şi rămas. Însă, cine mai venea la Curchi pentru a vedea Mănăstirea? Era o frică de cei care aveau „viză de reşedinţă” acolo.
Timpurile tulburi au trecut şi tot mai multă lume merge la Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” de la Curchi, Orhei. Aceasta se află la o distanţă de 55 de kilometri de Chişinău şi 12 de centrul raional. De altfel, ea are o istorie de câteva secole. Se zice că ar fi ctitorită chiar pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă, nu există nicio dovadă documentară, astfel se înclină a crede că a apărut în anul 1773 şi a fost întemeiată de boierul Iordache Curchi. Mai întâi aici era o biserică din lemn, apoi, rând pe rând, au fost construite cele cinci biserici de piatră – „Sfântul Dimitrie”, „Naşterea Maicii Domnului”, „Tuturor Sfinţilor”, „Sfântul Ierarh Nicolae” şi Sfânta Cruce.
Mănăstirea Curchi a fost închisă de comunişti în anul 1958. Istoricul Valentin Golub spune că literatura artistică şi cărţile sfinte au fost arse, iar mai multe icoane – distruse. Mai întâi aici a activat ocolul silvic, apoi o şcoală de agronomi. Complexul monastic a fost transformat în 1961 în spital de psihiatrie.
Mănăstirea este redeschisă peste trei decenii (1992), dar abia peste şapte ani începe să-şi revină, datorită părintelui Siluan, actualul stareţ. Astfel, Mănăstirea Curchi, prin ajutorul Domnului şi susţinerea creştinilor revine la chipul de odinioară – Cea mai frumoasă lavră a Basarabiei. Cei care vin aici se pot închina la icoane, dar şi la sfintele moaşte. De asemenea, pot răsfoi o Biblie veche de peste cinci secole şi ale cărţi din secolele 18-19.
Aici, la Curchi, încântă nu doar arhitectura Complexului monastic, dar şi teritoriul pe care se află un Parc dendrologic cu arbori şi arbuşti, unii de specii rare. Totodată în preajma Mănăstirii cresc stejari seculari, care au între 200 şi 350 de ani.
Text şi Foto: Dinu Rusu