Intrarea Maicii Domnului în Biserică, zi de bucurie pentru întreaga creștinătate

      Astăzi este sărbătoarea Intrării sau Aducerii Maicii Domnului la Templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani, pentru a fi dăruită Domnului și rămânerea ei în Sfânta Sfintelor până la vârsta de 15 ani, numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, care înseamnă „ceea ce se face văzută”, închinarea ei Domnului sau începutul viețuirii ei cu Dumnezeu. Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare închinată Maicii Domnului, înscrisă în calendar din secolul al VI-lea, după ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia împăratului Iustinian, o Biserică numită „Sfânta Maria cea Nouă”. Este unul din cele douăsprezece Praznice Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, prăznuit la 21 noiembrie /4 decembrie.

      Maica Domnului, cea pregătită ca să-L nască pe Mântuitorul lumii, cea pregătită ca în pântecele ei să se unească firea omenească cu firea dumnezeiască în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a intrat și Ea în Sfânta Sfintelor – prin viața ei, prin gândurile ei, prin mărețiile ei, prin darurile ei. A intrat în Sfânta Sfintelor care este smerenia, pentru că la Bunavestire a zis către îngerul binevestitor „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38), iar Sfânta Elisabeta i-a zis: „Binecuvântat este rodul pântecelui tău!” (Luca 1, 42).

      Maica Domnului, Ea însăși este Sfântă a Sfinților, Sfântă mai înaltă decât toti sfinții. La măsurile sfințeniei Maicii Domnului nu există nici un sfânt. Noi așa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe ceea ce este în lumea aceasta. Dacă ea a fost închipuită de Sfânta Sfintelor, de încăperea aceea din Templul din Ierusalim în care nu putea să intre decât o dată pe an singur arhiereul, dacă a fost închipuită de Sfânta Sfintelor, atunci este Ea însăși Sfântă a Sfintelor. Biserica noastră ne-o prezintă ca fiind un sicriu însuflețit: „Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor, iar buzele credincioșilor, fără tăcere glasul îngerului strigând, cu bucurie să zică: «Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine!»”. În Sfânta Sfintelor, unde arhiereul nu intră decât o dată în an, Maica lui Dumnezeu s-a umplut de sfințenie și s-a făcut „mai curată și mai înaltă decât cele netrupești, având slujitoare Ei, mințile cerești”, adică pe Sfinții Îngeri.

      În Templu, Fecioara Maria a trăit și a fost crescută în mod dumnezeiește, pentru că Sfântul Arhanghel Gavriil a hrănit-o cu hrană cerească. Potrivit Sfântului Nicolae Cabasila, Sfânta Sfintelor era o prefigurare a Maicii Domnului, în care Ea s-a făcut proprie zămislirii Fiului lui Dumnezeu, născându-L pe Arhiereul Hristos, „Care o dată pentru toate veacurile a șters printr-o singură jertfă tot păcatul”.

      Intrarea Maicii Domnului devine astfel înainte-mergătoare a marii și minunatei taine a Întrupării Logosului, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Intrarea ei în Sfânta Sfintelor reprezintă pentru noi, o chemare de a intra în adâncul nostru pentru a sluji Domnului, pentru că Maica lui Dumnezeu a fost plină de fapte bune, de nevoință, de rugăciune și de vederi dumnezeiești. Ea s-a păstrat neîntinată și fără păcat, ca una preacurată în toată viața Ei; de aceea, praznicul de astăzi este o chemare a noastră la sfințenie și la rugăciune neîncetată.

      Maica Domnului este paradigma isihaștilor și a călugărilor, dar și modelul de viețuire pentru creștinii ortodocși râvnitori, căci Ea a îmbinat în viața ei cunoașterea Scripturii cu rugăciunea, cântarea duhovnicească și cu munca fizică.

      Sfântul Ieronim Mărturisitorul ne spune că Fecioara Maria a învățat Sfânta Scriptură și lucrul mâinilor de la fecioarele mai bătrâne care locuiau la Templu. Pe când Sfântul Epifanie al Salaminei ne spune că Ea torcea lâna și inul la Templu și făcea cusături de mătase. De aceea, „hitonul cel necusut, adică cămașa pentru care s-a tras la sorți când Domnul era răstignit pe Cruce, a fost țesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei”.

      De asemenea și noi, dacă ducem o viață sfântă, curățindu-ne de patimi și nădăjduind pururi în Domnul, putem primi de la Dumnezeu în timpul rugăciunii bucurii, luminări și vederi dumnezeiești. Pentru că a intra în Biserică înseamnă a nu mai pleca niciodată din Ea, să încercăm și noi să viețuim eclesial, dumnezeiește, pentru că oriunde am fi noi putem fi cu Dumnezeu.

      Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale Bisericii noastre și pentru faptul că Maica Domnului este și mama noastră a tuturor. Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru. Să nu uităm că „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”, și să avem încredere în ajutorul Ei. De asemenea să-i urmăm cât putem exemplul, ca să avem și noi parte de binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos, amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *