În Duminica a IV-a de după Paşti, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Cea de-a 4-a duminică după Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a aşezat înainte o minune săvârşită de Mântuitorul cu un om bolnav de 38 de ani, la scăldătoarea sau locul de spălare a jertfelor din Ierusalim, cu numele evreiesc Vitezda (Ioan 5, 1-15). Este vorba despre o tămăduire, o însănătoşire miraculoasă a unui om, iar faptul că această Evanghelie a fost rânduită de Biserică spre a fi citită după Învierea Domnului, când ne sunt relatate multe alte asemenea fapte minunate, ne încredinţează că Învierea Domnului a avut loc pentru vindecarea noastră de boală, de stricăciune, de suferinţă şi de moarte.
Mântuitorul Iisus Hristos are inițiativa vindecării slăbănogului. Domnul vine în Templu cu ocazia unei sărbători, îl vede pe omul despre care știa că e bolnav de multă vreme și îi adresează o întrebare foarte simplă și clară: „Vrei să te faci sănătos?” La această întrebare slăbănogul răspunde: „Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea”.
Mântuitorul Hristos este Omul de lângă slăbănog și de lângă noi până la sfârșitul veacurilor, Omul Care a venit în lume să umple toate neputințele pe care le simțim în ființa noastră lăuntrică, toate neîmplinirile propriei noastre biografii. Ca și creștini, nu avem voie să zicem, în nici o împrejurare a vieții, că „nu am om”. Trebuie doar să Îl vedem, să conștientizăm că El este lângă noi, să intrăm într-o relație conștientă cu El, și să avem curajul mărturisirii Lui în această lume.
Iată un om ‒ Singurul Om! Este Domnul ‒ mai milostiv decât o rudenie sau un prieten, mai lucrător decât o slugă. El nu S-a pornit pe această cale lungă şi ostenitoare din Galileea până la Ierusalim pentru ziua de sâmbătă şi de sărbătoare, ci pentru acest om în suferinţă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
