Sfinții lui Dumnezeu sunt aceia care, prin sfintele lor virtuți, au alungat orice întuneric al păcatelor, orice umbră demonică și orice iad dinlăuntrul lor. Astfel, fiecare Sfânt devine un izvor de lumină, având în jurul capului aureola harului. Toate cele din el strălucesc – gânduri sfinte, fapte luminoase, iar această lumină se revarsă din întreaga sa ființă. Sfinții și-au curățit trupul și sufletul de patimi, de întuneric, de orice umbră, iar lumina dumnezeiască izvorăște din ei. Așa a fost Grigorie Teologul, așa a fost Sfântul Grigorie Palama, așa a fost Sfântul Vasile cel Mare și așa sunt toți Sfinții, de la primul până la ultimul. (Sf. Nicolae Velimirovici)
În Duminica a doua din Postul Mare, închinată Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei și Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Această duminică este o continuare a prăznuirii biruinței Ortodoxiei asupra ereziilor, deoarece Sfântul Grigorie Palama este considerat unul dintre marii apărători ai dreptei credințe. În imnografia Triodului, el este numit: „Trâmbița teologiei, gura cea insuflată de focul darului, cinstitul locaș al Duhului, stâlpul neclintit al Bisericii, bucuria cea mare a lumii, râul înțelepciunii, sfeșnicul luminii, steaua cea luminoasă care luminează lumea”. Totodată, imnografii îl laudă ca fiind „apărătorul creștinătății, marele învățător și îndreptător, vioara bine acordată a Duhului, limba cea strălucitoare ca aurul, izvorul care revarsă ape de vindecare pentru credincioși”. Scrierile sale sunt asemănate cu roua cerească, mierea, pâinea îngerilor și un izvor de apă vie, călăuzind sufletele către lumina cerească.
Sfântul Grigorie Palama ne învață că, prin credință și rugăciune neîncetată, Dumnezeu le dăruiește sfinților bucuria de a vedea lumina Împărăției Cerurilor – lumina pe care Apostolii Petru, Iacob și Ioan au văzut-o la Schimbarea la Față a Domnului pe Muntele Tabor.
Prin această Duminică a Sfântului Grigorie Palama, Biserica ne descoperă frumusețea luminii taborice, care ne pregătește pentru lumina Învierii lui Hristos, ce ne-a deschis calea spre rai și viața veșnică. De aceea, îl cinstim pe acest mare ierarh, mărturisind: „Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeiești, ce nu se pot grăi. Cu minte omenească și trup, cu glasurile ca ale celor fără de trupuri, ne-ai făcut să ne minunăm, de Dumnezeu grăitorule, și să strigăm: Bucură-te, cel prin care întunericul s-a risipit! Bucură-te, cel prin care lumina a strălucit! Bucură-te, luminătorule, cel ce ai arătat Soarele Hristos! Bucură-te, prin carele strălucește adevărul! Bucură-te, prin care s-a întunecat minciuna! Bucură-te, învățătorule al darului dumnezeiesc!”.
