În Duminica după Naşterea Domnului PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

În Duminica după Nașterea Domnului Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, alături de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Evanghelia acestei Duminici ni-L descoperă pe Mântuitorul Hristos ca pe un pribeag, care, împreună cu Sfânta Sa Familie, a fost nevoit să fugă în Egipt pentru a scăpa de furia lui Irod. Acesta își simțea amenințată poziția de rege și a căutat să-L îndepărteze pe Cel ce era Pruncul dumnezeiesc. Însă ostilitatea lumii față de Dumnezeu nu este o noutate. Ea s-a manifestat de la începuturile creației, iar Hristos a venit într-o lume care Îi era și Îi rămâne ostilă. Deși El este Viața și Mântuirea, puțini sunt cei care Îi deschid cu adevărat inimile pentru a-L primi și a trăi întru El.

„Chiar de la zămislire, El s-a făcut piatra din capul unghiului pentru palatul mântuirii şi o piatră de încercare pentru alţii. Chiar de la zămislire, oamenii din jurul Său au început să se împartă în oi şi capre. Mai presus de toate, Maria şi Iosif au avut despre El păreri diferite pentru scurtă vreme. În timp ce Maria ştia că El era rodul Duhului Sfânt, Iosif a crezut că El era rodul păcatului. Aceste păreri potrivnice au fost pentru puţină vreme. Dar împărţirea care s-a făcut la naşterea Sa între, pe de o parte, păstorii şi craii de la răsărit, şi Irod şi înţelepţii Ierusalimului, pe de altă parte, nu a ajuns niciodată la un sfârşit,” ne învață Sfântul Nicolae Velimirovici.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Siluan a subliniat că Hristos a venit într-o lume care nu L-a primit. Nu i s-au deschis nici mâinile, nici brațele, cu atât mai puțin inimile. În această Duminică de după Nașterea Domnului, ne aflăm în fața imaginii unui Irod plin de invidie și teamă, care, din dorința de a-și păstra puterea, a poruncit uciderea pruncilor nevinovați din jurul Betleemului. Totuși, acest nelegiuit rege nu știa că Pruncul, al Cărui sfârșit îl căuta, era sub ocrotirea neclintită a Providenței divine. Dreptul Iosif veghea necontenit asupra Mamei și Copilului, îngerul Domnului îi îndruma pașii prin vise, iar Părintele Ceresc își arăta grija pentru Fiul, pregătind împlinirea „tainei celei din veac ascunse” (Col. 1, 26). Astfel, vedem cum puterea lui Dumnezeu se manifestă chiar și în mijlocul ostilității și al încercărilor, transformând suferința în mijloc de mântuire și biruință.

Să deschidem inimile noastre către Cel care ne aduce pacea, iar sufletele să devină o iesle curată, primitoare pentru Hristos, Pruncul Dumnezeiesc. Numai așa vom putea birui ostilitatea lumii și vom trăi în adevărata lumină a Mântuirii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *