În Duminica după Înălțărea Sfintei Cruci, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Chemarea luării crucii de către fiecare om care vrea să-I urmeze este una din multele chemări pe care Hristos le adresează umanității. De fapt, încă din momentul Întrupării, lumea este chemată spre o altă viață și o altă trăire a existenței. Întruparea a fost o chemare a umanității. Iar predica, o permanentă conștientizare a acestei chemări. „Veniți la Mine toți cei osteniți! Veniți, binecuvântații Părintelui Meu! Îndrăznește, fiule!” Dumnezeu, însă, nu voiește să impună nimic. Nici măcar cerul și sfințenia. De aceea, Îl găsim la fiecare minune întrebând dacă se vrea făcută minunea (Vrei să te faci sănătos? Crezi că pot să fac aceasta? Ce vrei să îți fac?).
Pericopă evanghelică din această Duminică vorbește despre urmarea lui Hristos, despre luarea crucii, despre renunțarea la sine. Însă toate acestea presupun un factor care să declanșeze aceste acțiuni: voința. Ea scoate în evidență primul lucru pe care trebuie să îl facă cel care se leapădă de sine, care își ia crucea și care urmează lui Hristos: să vrea. Fără a voi, fără dorință, nimic din toate celelalte lucruri nu poate fi cu putință. Voința este cea care pune toate lucrurile în mișcare.
„Noi toți vrem ca și calea vieții acesta să fie largă, netedă, fără spini, mizerie, pietre și înțepături, ca ea să fie presărată cu flori. Domnul ne arata o alta cale – calea suferințelor. Trebuie să știm că pe aceasta, oricât de grea ar fi, dacă ne vom îndrepta din toată inima spre El, El Însuși ne va ajuta minunat. Ne va susține atunci când vom cădea. Ne va întări, ne va încuraja și ne va mângâia. Și atunci vom înțelege cuvintele Apostolului Pavel despre faptul că necazul nostru de acum, ușor si trecător, ne aduce mai presus de orice măsură, slava veșnică covărșitoare (II Corinteni 4, 17). Atunci aceste suferințe ale vieții noastre scurte vor părea ușoare,” ne spune Sfântul Luca, Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei.
Purtarea Crucii are un înţeles tainic, aşa cum Mântuitorul nostru Iisus Hristos a purtat Sfânta Cruce pe drumul Golgotei, asemenea trebuie să purtăm şi noi crucea vieţii până la capăt. De aceea, această duminică mai este numită și „Duminica urmării lui Hristos”. Semnul central al Evangheliei este Crucea lui Hristos: Dumnezeu pe Cruce – un lucru pe care mintea noastră nu îl poate cuprinde sau pricepe. Crucea este – cea mai mare mângâiere pentru credincioşi, pentru cei care îl acceptă pe Hristos, pe Hristos răstignit.
