În Duminica a XXI-a după Cincizecime PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

„Cerul nu pune mare preţ pe judecata lumii, pe laudele sau dispreţul ei, pe medaliile acordate sau pe oprobriul public. Judecata oamenilor se întinde doar până la mormânt; de aici încolo, sufletul trece la judecata cerului”. (Sf. Nicolae Velimirovici)

În Duminica a XXI-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan și Egumen al Sfintei Mănăstiri Curchi, a săvârșit Sfânta Liturghie la mănăstirea Curhi.

Evanghelia acestei Duminici ne prezintă, prin intermediul pildei Bogatului nemilostiv și săracul Lazăr, realitatea teologică a sensului deplin al vieții și trăirii în bucuria lui Hristos. Prin iubire jertfelnică şi milostenie, renunțând la bunurile noastre, aparent pierdem câte ceva, însă în realitate câștigăm totul.

Pilda aceasta a fost spusă spre înțelepțirea tuturor. În fața noastră sunt cele două imagini: a bogăției zgârcite și a sărăciei răbdătoare. Atunci când vedem pe cineva suferind, sărac și bolnav, să nu-l socotim nefericit, iar când vedem pe un bogat că trăiește în belșug, să nu-l fericim. Să nu fim tulburați de cele ce ni se întâmplă în viață, nici să ne lăsăm înecați de valurile ei. Să nu-i judecăm pe semeni după cele exterioare, nici după înfățișare, nici după îmbrăcăminte, ci după cele ce poartă înlăuntrul lor, cercetându-le mai înainte viața şi conștiința. Căci importante nu sunt frunzele, ci roadele unui pom. Cu adevărat fericiți sunt nu cei bogați, ci cei virtuoși. De plâns nu sunt cei săraci, ci cei păcătoși.

În cuvântul de învățătură rostit, Episcopul Orheiului a subliniat principalele semnificații duhovnicești ale fragmentului evanghelic. „Unii dintre Părinții Bisericii îl compară pe bogatul nemilostiv și sărmanul Lazăr cu trupul și sufletul nostru. Asemenea bogatului din Evanghelie, ne trăim și noi viața, acordând în cea mai mare parte vieții materiale, uitând că avem un suflet nemuritor. Nu ne îngrijim să-i oferim hrană duhovnicească de care are nevoie. Să acordăm atenție sufletului nostru, căci am fost zidiți nu pentru cele trecătoare, ci pentru veșnicie,” a menționat Preasfinția Sa.

Evanghelia rămâne mereu vie, ea este deasupra desfătărilor, suferințelor și nedreptăților lumii, fiecare dintre noi are parte de lumina ei. Unii o primesc şi trăiesc conform ei. Alţii caută desfătări şi se îndepărtează de ea. Libertatea noastră este menționată de cuvintele Scripturii: „Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu va crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi” (Luca 16, 31). Noi să ascultăm și să credem în Hristos Cel înviat.