În Duminica II-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Evanghelia Duminicii a doua după Rusalii relatează despre chemarea la apostolat, de către Iisus, a primilor Săi Ucenici. Evanghelistul Matei ne spune că într‑o zi Iisus trecea pe lângă Marea Galileei. Și „a văzut doi frați, pe Simon cel ce se numește Petru și pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, și le‑a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!» Iar ei, îndată, lăsându‑și mrejele, au mers după El. De acolo, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându‑și mrejele, și i‑a chemat. Iar ei, îndată, lăsându‑și corabia și pe tatăl lor, au mers după El” (4, 18‑22).
Chemarea Mântuitorului, adresată Apostolilor este urmată, îndată, de lăsarea tuturor celorlalte îndeletniciri și a oricăror griji pentru ziua de mâine. Apostolii ardeau duhovnicește încă înainte de a-i chema Domnul. Văzând adâncul inimii lor, Hristos îi face părtași chemării. De aceea credința este, fără îndoială, o chestiune de chemare, de dar, dar și de conformație a inimii. A te lăsa privit în inimă de Dumnezeu înseamnă a-I propune să te cheme, prin Duhul Sfânt, la credință.
Apostolii au fost chemaţi ca viaţa lui Hristos să devină viaţa lor. Sfântul Apostol Pavel spune, în Epistola către Galateni (2, 20), că «nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine». El nu mai trăieşte pentru sine, ci toată viaţa lui este dăruită lui Hristos. Este o chemare nu doar pentru apostoli, ci și pentru fiecare dintre noi. „Să răspundem şi noi la chemarea Mântuitorului, fără zăbavă şi părăsind obiceiurile păcătoase de până acum, ascultând îndemnul stăruitor al Bisericii, la sfintele slujbe: „Pe noi înşine şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Numai aşa putem fi adevăraţi ucenici ai Lui şi numai ca ucenici ai Lui ne vom putea învrednici să ne împărtăşim de făgăduinţa Lui cea plină de bucurie: „Unde sunt Eu, acolo va fi şi sluga Mea,” – ne îndeamnă pr. Petroniu Tănase.
Chemarea către sfințenie și mântuire rămâne la fel de puternică peste veacuri și ne este adresată cu iubire veșnică și jertfitoare, depinde de fiecare dintre noi cum îi vom răspunde.
