,,Fost-au acest Ştefan om nu mare de stat, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu.
Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâea, ca văzâdu-l al săi să nu se înderăpteze şi pentru aceea raru războiu de nu biruia, că ştiindu-să căzut jos se rădica deasupra biruitorilor…Iară pe Ştefan vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era că plângea toţi ca după un părinte… Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri”.
(Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei)